Iarna , pe
acel frig
îngrozitor,
îmi doream
să fiu
o pasăre călătoare.
Să zbor în
țările calde.
Să gândesc ca o
pasăre călătoare.
Să fiu o zeiță
a înălțimilor
și să fiu admirată
de
florile mor ca oamenii,
numai că, după două-trei zile,
ele sunt aruncate.
după două-trei zile intră în putrezire
și au același miros ciudat ca oamenii
dupa ce mor
sufletele lor
ți-am făcut portretul robot
când te vor căuta
să nu dai vina pe mine
m-au ales să desenez ochii nasul
gura mare întredeschisă
pe o foaie
scoasă la imprimantă
fața se vede străvezie
dincolo
un șoarece îți gustă din mâncare
tu îl lași
întotdeauna ți-ai dorit
un animal de companie
ai spus că ți-ar putea fi cel mai bun prieten
și poate l-ai lăsa să se culce în patul tău
azi caut ziua
pe care am pierdut-o
ieri
sau chiar azi
pe la ora șapte
am pierdut-o
prin pantaloni
sau prin tricou
o caut
caut ziua cu noroc
poate chiar unica zi norocoasă
din viața
Era odată un prinț. Într-o zi, ochii prințului s-au umplut de lacrimi... Tăiau slujitorii ceapă. Prințului nu îi plăcea ceapa. Însă, dacă nu mânca, se îmbolnăvea. Pe neprins de veste, a venit la
Dumnezeu face duș
Peste România
Stropii cad
Au și parașute de rezervă
Și măști de oxigen
Stropii au îngeri
Am și eu unul
A fost internat în spitalorai
Îi căzuse un cactus în cap
Doi îngeri
CB