Am scris odata o poezie.
Si nu o mai gasesc.
Nu stiu am scris-o in mine,
am scris-o in tine sau
am scris-o in noi,
neavand loc pe o singura fila.
Nu stiu unde sa o mai caut.
Oare mai stiu sa o
Intr-o zi cam inspre seara
Chiar ca acum,bunaoara,
Am intilnit un gand c-un om la subsuoara,
Mai repede ca vantul imi parea ca zboara.
Unde fugi mai gandule am spus,
Si omul neintrebat imi da
M-am intrebat uneori,
cu linistea venind dinspre sprancene:
Cum de te gasesti in chipul
acesta statator intre ale pipaitului,
mijind spre un fel de notiune,
care,oricat te-ai cazni ,
tot nu
Erai frumoasa ca o zi de mai.
De cand erai...pe cand erai
Atat de aproape de mine,
Ca nici nu te gaseam,
Ca nici nu te gaseai.
Erai mai aproape de tine,
De tinele din mine,de unde ma luai,
Sa
Regele Intruchipare
e pus de-a curmezisul,
intre uscat si mare.
Sta slab atarnat
intr-o oarecare transparenta,
destul de jilava
si cam alburie.
Se sprijina cu cotul
de ceea ce el
M-arunc in marea cea goala,
cu chipul fugar locuind
in vecinatatea eterna de smoala
a nemarginirii tarmurilor ei.
N-am amintiri despre felul ei
de-a ne valurii pe noi,cei
despre care nu va
Mi-e frica mai copile
a merge pe cararea
ce leaga aste creste
pierdute printre nori.
Asa batran cum sunt
si un pic cam netot
cararea-mi pare lunga
si nici sa sui nu pot
Se duce-n sus
Eu cu talpa-mi pe pamant
nu sunt vant,
nu sunt cuvant.
Forma dura a lui sunt,
nu ma stiu in amanunt.
Nimeresc mereu cu gandul
printre timpi ce-si schimba randul.
Si sa ma vezi intrupandul
pe
Eu traiesc mai abitir ca hotii
de lumina... si nu stiu
ce as putea da eu de inteles
altora,cand eu
abia reusesc cu greu,
sa pun un pas mai alaturi de mine
si deja ma pierd
in noaptea
A trai e un fel de-ai spune,
mai poetic,modului in care
inimile noastre masoara timpul
mai mult in lung decat in lat,
A trai e o denumire
a felului in care pluteste
departarea fiintei
