Catalin Pavel

ca să vorbesc cu tine lăsam cuvintele să coboare adînc ca și cum aș fi lăsat o găleată plină înapoi în fîntînă jos de tot, acolo unde argintul se dizolvă încet tu veneai peste o vreme lăsai

femeia mergea cu copilul în brațe și copilul era cuțitul acestui plug lumea era întoarsă pe toată lungimea lui din pămînt ieșea o spinare roșie și din cer o brazdă de fum femeia purta

te-ai așezat acolo ca să închizi totul pentru cîteva minute, și tot ceea ce făcusei pînă atunci a dispărut ca și cum ai fi închis lumina din spatele unui diapozitiv iar miile de lucruri albe ale