Poezie
...mi-au înmugurit genunchii
\"...cu moartea pre moarte...\"
1 min lectură·
Mediu
De sub cărămizi am ieșit.
E iarnă.
Mi-au înmugurit.
Genunchii.
...osul alb ca iarba,
cel lucios și ieșit în afară,
caută lumina.
...ieșit în afară, o vede și
aleargă strigând.
...ieșit în afară
aleargă
strigând...
-Găsiți-mi sufletul meu cel călare...
Păcătosul ! Pe el să-l aduceți curând, să văd
unde-mi se scaldă ochii
ce-n gauri de cranii se-ascund !
- ... ?
Vă-întreb doar atât...la care drept,
înalț spre locul petrecerii cântec de regăsire ?
În alb osul, genunchiul versului meu,
înmuguritul,
pași nepetrecuți s-au adunat.
în celălalt am ales să te-ascult...
te-am ascultat.
Tu, genunchi inflorit de femeie
mai poți să m-asculți ?
012.604
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cătălin Găian -Konig
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Cătălin Găian -Konig. “...mi-au înmugurit genunchii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalin-gaian-konig/poezie/102006/mi-au-inmugurit-genunchiiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
un joc poetic plin de imagini frumoase, dar și năstrușnic pe alocuri.