Melancolie
îmi place mutra ta,
îmi faci viața
un intermezzo muzical,
închizi ferestrele,
dar totuși
lași peste mine și viața mea
un vânt rece;
prin tine aud în suflet
zgomote
Sunt așa o îmbinare perfectă
a contrariilor...
sunt mănunchiul de vise
răsfirate pe-o masă dezordonată
așteptând sfârșitul;
Sunt o împletire de clipe
pierdute și-apoi regăsite ,
cu prețuri
Dacă poți să crezi că lumina ta îți ajunge, te înșeli. Ai mereu nevoie de lumina celorlalți ca să vezi drumul spre înainte. Prăpăstios, ca într-un labirint, se desfac drumuri. Unele în
CB