Texte în proză

La lumina palidă a veiozei, Anghel răsfoia absent ultimele sale cărți. Nu visase niciodată că o să ajungă scriitor. De altfel, nici nu credea că are talent, dar se hotărâse așa, tam-nisam, într-o

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Mai erau două zile până la dublul eveniment din viața familiei Dumitru. Cu „treizeci și ceva” de ani în urmă se născuse doamna Amalia, iar acum urmau să se împlinească fix zece ani de la căsătoria

CICătălin Angelo Ioan

0

0

1. Nu se poate numi elev acela ce nu știe să scrie și să citească; 2. Prezența elevilor la orele de clasă este obligatorie; 3. Niciun elev nu are voie să părăsească școala până la încheierea

CICătălin Angelo Ioan

0

0

- Să trăiești, domn’ inginer! - Bună ziua băieți, spun eu mârâind. Am uitat să mă prezint... Mă numesc Ion Revengeanu și, atunci când nu sunt zidar, zugrav, dulgher, instalator sau electrician,

CICătălin Angelo Ioan

0

0

- Ștefane, știi tu cu cine m-am întâlnit eu astăzi? - Nu, dragă! - Cu fosta mea colegă de bancă de la liceu – Vasilica. Þi-am povestit parcă de ea, nu? - Da, spuse plictisit bărbatul, de câteva

CICătălin Angelo Ioan

0

0

- Ceea ce urmează, va fi deosebit de interesant pentru voi, dragi studenți! începu cursul de geometrie profesorul Ferdinand. Vom studia astăzi proprietățile benzii lui Möbius. Câțiva studenți

CICătălin Angelo Ioan

0

0

(puțini au fost, mulți au rămas...) - Bine v-am găsit domnilor, spuse Directorul așezându-se pe fotoliul împins cu grijă de Adjunct. - De-abia așteptăm să auzim noutățile, domnule! - Sunt multe

CICătălin Angelo Ioan

0

0

O scară de bloc este prin ea însăși o istorie dinamică a civilizației unei nații... Marian Popescu locuiește la etajul II al unui bloc ce numără trei nivele. Pe fiecare cat se găsesc câte două

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Din difuzorul computerului irupse violent, ca un mesager al unui implacabil destin, un strigăt către posteritate al unui celebru artist: „The show must go on...” Arcuindu-se, cu mâinile plasate

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Ani de-a rândul, banca a fost mereu ocupată... Ni se întâmplă ca, mai mereu în viață, să trecem absenți pe lângă oameni și destine. În goana noastră de a aduna cât mai multe cioburi sau de a ne

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Un ciocănit discret în ușa de la intrare mă intrigă și miră în același timp. E miezul nopții. Mă uit pe vizor și văd un bătrân cunoscut parcă de milenii. - Nu vă cunosc, cine sunteți? - Cunoaște-te

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Aristița, Birița, Chivița și Dimița erau, de când se știau pe această lume, prietene... În copilărie, locuiseră în același cartier mărginaș, învățaseră la aceeași școală și luau, cu mici excepții

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Din seara aceea trecuseră mai bine de două luni... Călin interpretase, în cadrul concertului omagial Beethoven, două piese: Sonata nr.14, op.27 în do diez minor, cunoscută și sub numele de „Sonata

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Întotdeauna visase să devină ministru... De când intrase în politică, lui Bogdan Vasilescu nu-i mai dădea pace acest gând. Își amintea de nenumăratele sale frustrări, de anii copilăriei în care,

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Dacă Lacul Sfânta Ana nu ți-a intrat definitiv în suflet, obligându-te să revii mereu, descoperindu-i alte priveliști în nenumăratele lui conuri de strălucire, atunci ar putea fi punctul terminus al

CICătălin Angelo Ioan

0

0

De când contul lui în bancă depășise milionul de dolari, Ion devenise Jean... Se născuse într-o familie săracă, al doilea din cei șase copii câți aveau să se adune în curtea familiei

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Pentru mine, prima dată când am văzut lumina zilei a fost noaptea... În dimineața aceea m-am simțit, ca niciodată, îngrozitor. Stăteam cu capul în jos. În viața mea anterioară, ce e drept, îmi

CICătălin Angelo Ioan

0

0

- Ia loc, Robo! - Da, Stăpâne! Cei doi se așezară la măsuța mică aflată, undeva, într-un colț al „biroului”. Robo avea scaunul său, tare, vopsit într-o culoare metalizată, iar Savantul un fotoliu

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Acea duminică de primăvară începuse ca o solie a unei vremi deosebit de promițătoare. Razele soarelui se furișau printre faldurile draperiei, ca o mână invizibilă ce-i mângăia obrajii. George se

CICătălin Angelo Ioan

0

0

- În final, Vasile, îți dorim multă sănătate și, să nu uiți, vei fi oricând binevenit printre noi. Primește din partea noastră un baston și un celular. Îți dăruim bastonul nu ca, Doamne ferește, să

CICătălin Angelo Ioan

0

0

- Ce mai faci Mițo? - Ce mai faci Sițo? În „leaving-ul familiar” (așa cum îi spunea Mița), adică acea cameră de părăsire a tuturor convenționalismelor familiale, în acea zi, se întâlniseră două

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Nu mai știa de când căuta printre gunoaie... La început îi fusese tare greu. Rămăsese, într-o primăvară, fără slujbă din cauza unei altercații cu șeful lui direct. Individul îi ordonase să facă un

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Drumul pustiu ce-mi poartă pașii e presărat de umbre. Aș vrea să fiu singur, absolut singur în gândurile mele, dar umbrele îmi apar fantomatice în față. Uneori sunt umbre mari care vor să mă

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Tybalt Popescu era, de când se știa, director... N-ar fi conceput niciodată să fie altceva. Terminase o facultate inginerească, nu contează ce anume. Fusese, printre altele, directorul unei firme de

CICătălin Angelo Ioan

0

0

De mult timp, Profesorul nu mai găsea nicio satisfacție în munca sa. Terminase facultatea acum 40 de ani și îi trecuseră prin față zeci de mii de studenți. De câțiva ani, însă, generațiile

CICătălin Angelo Ioan

0

0

in memoriam... Dimineața, la ora 7, am murit... Totul a început într-o dimineață mohorâtă de septembrie. Mă trezisem, ca de obicei, la ora 6, gata de lucru. Eram contabil - o muncă atât de

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Vă voi povesti o întâmplare ce a avut loc demult... Este așa de veche... Mai veche decât civilizația (oare ce altceva înseamnă civilizația decât estomparea sentimentelor, reîntoarcerea paradoxală la

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Gândurile vin, gândurile pleacă... Uneori, se reîntorc prăfuite de trecerea inexorabilă a timpului. Un gând poate fi curat sau nu. Dar oare cine hotărăște puritatea gândului? Nu alt gând? Dar cât

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Singura bucurie a Mariei rămăsese, de câțiva ani încoace, privitul din balcon... Rămăsese văduvă de tânără. Ticu, bărbatul ei, nu fusese nici mai bun, dar nici mai rău ca alții. Se căsătorise de

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Porunca întâi “Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului și din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!” Mai erau zece zile până la alegeri... Damian era un

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Soneria îngână fals o piesă celebră. „Cine o fi la ușă, la ora 7 dimineața? Sper că nu vreun distribuitor.” Andrei se ridică, cam cu silă, de la măsuța din living unde, într-un ritual repetat

CICătălin Angelo Ioan

0

0

Amfiteatrul era prea mare pentru absolvenții facultății de matematică, dar prea mic pentru suma destinelor ce aveau să fie hotărâte în acea zi. - Victor Lăzărescu, unde dorești să fii

CICătălin Angelo Ioan

0

0

„Sala este deschisă, astăzi, între 11,30 și 12,30”. De obicei, era o fire iscoditoare. Astăzi, însă, afișul nu îl miră cu nimic. Plecase de acasă, fără un gând anume. Era ziua sa liberă și, de

CICătălin Angelo Ioan

0

0

În acea zi, dimineața începu mai devreme pentru Ion. De obicei, se trezea odată cu primele raze ale soarelui, dar atunci, gândurile ce-l frământaseră toată noaptea îl aruncaseră, parcă prea devreme,

CICătălin Angelo Ioan

0

1

În acea dimineață, Savantul se trezi mai agitat ca niciodată. Avusese un somn greu, presărat cu multe vise. De când se știa, avea un somn neliniștit, adormind la ore târzii din noapte și trezindu-se

CICătălin Angelo Ioan

0

1

N-a interesat, niciodată, pe nimeni, cine a avut ideea megalomanicei construcții... Pur și simplu, într-o dimineață, Dictatorul convocase toată echipa sa și comunicase solemn: “Vom începe

CICătălin Angelo Ioan

0

0