horjani

Silabele rostesc notele de inceput ale unui cintec stravechi Cine se opreste sa il asculte va sti ca nimic nu este in zadar... Petalele cad usor peste frunzele rasfirate pe covorul de paie asternut pe fineata Stoluri de pasari emigreaza inspre miazanoapte O noapte ca asta de mult nu a mai fost... Intunericul ei lumineaza felinarele stinse pe marginea drumului innamolit de atita fericire Miresme de flori improspateaza ciresile pirguite Intr-un decor greu de imaginat si cu ochii inchisi Versuri stravechi rasuna in cornul de pe deal Purtat cu mindrie de un fecior de baci - dibaci Ancore vechi inca mai ies la iveala prin mlastini uitate de lume Printre pomi si livezi rasar codri verzi mareti ca brazii din munti Albinele roiesc linga castelul de apa de la marginea satului Un sat uitat de lume un sat pe nume Horjani