Casandra Ioan

*** Tu ce mai faci vechiul meu prieten ? nu, nu tu-poeme Poame proaste poți oricând diseca să scoți din ele sevă și sâmbur dar tu,tu-ființa ta ? pe care oricum n-o pot defini prin

NANGA-PARBAT Celui ce-a fost Herman Buhl Împotriva vântului turbat, Sus pe Nanga-Parbat, Întreaga-ți ființă – picătură de voință… …cu vorba dinaintea gurii, cu suflușul plutind

Băutorii de absint Băutorii de absint, Nimic nu mai dau, Nimic nu mai simt. Sau poate simt Cum licoarea-i cioplește c-un cosor, făcându-i mosor, de vise scămoșate. Sau poate se

Zbor deasupra unui cuib de matra-cuci Mă învârt în cercuri sociale Din ce în ce mai mici, deasupra obscurității lumești ce converge spre nulitate. Și nu știu ce-am uitat! Să fie oare

Cocoloșul acesta de hârtie pe care stă scris poemul meu nefilozofic îl voi arunca înspre voi. El se va întoarce cu voi cu tot înapoi. Vânătoarea ancestrală de suflete continuă ( chiar și

Tu ce mai faci vechiul meu prieten ? nu, nu tu-poeme Poame proaste poți oricând diseca să scoți din ele sevă și sâmbure dar tu,tu-ființa ta ? pe care oricum n-o pot defini prin plasa

Labirinth Ne șlefuim cu toții în școala vieții... Ne dăm seama că viața în sine e complicată... că trăim în sânul unui nod gordian, care ne devine labirintică funie ce se tot

Lecsăo Ce lingvistic sună totul când nonsensul se prăsește în firida cea cu ghindă pe unde a trecut și porcul… mistreț – desigur cu colți ca fildeșul (de-s lustruiți pot fi

Story Îmi place să mă micesc cu voluptatea pe care o simte un inconstient ce se leapădă de zarva lumii. Îmi pipăi rădăcinile cu luare aminte, pun mâna în urmele unor lucruri care azi nu

Alteritate mi-e sensul răsucit, și pârâul râde de naivitatea mea… …nu-i vorbă,râd și pietrele zidirii-mi ca să nu se lase mai prejos. Râd și oamenii: din colțul gurii în colțul

Bovarisme Totul e cinic în lumea asta verde unde albastrul mărturisește o cioară vopsită unde verdele confirmă o afinitate cu clorofila unde verdele e de altă etnie și clorofila o