Dincolo de geam e floarea albastra

Era o zi de toamna cand am trecut agale catre servici , pe langa locuri necunoscute si am vazut la fereastra unui geam o floare ; Era o floare albastra; minunat de frumoasa. Mi s-au lipit parca talpile de asfalt;m-am oprit pret de cateva clipe sa o privesc ; am plecat mai departe zambind. Seara , cand m-am reintors de la servici ,am simtit nevoia sa merg pe acelasi drum; floarea era tot in geam, la fel de frumoasa ca dimineata. Au trecut ani, iar eu am mers pe acelasi drum . Floarea albastra era tot acolo , frumoasa ca in prima zi si prima seara. Cu timpul, ne-am imprietenit ; dimineata cand treceam floarea imi zambea, seara la fel. Dupa ani , intr-o dimineata am trecut ca in toate zilele sa o salut sa ma incarc cu frumusetea si gingasia ei,dar floarea nu a vrut sa se uite la mine; era ofilita, se vedea ca este bolnava. Am intrebat-o ce are si mi-a spus ca e putin bolnava , dar ca ii va trece. Mi-a zambit timid, dupa care s-a inchis in ea, sa sufere singurica... Seara am trecut din nou cu speranta ca va fi bine Floarea mea era inchisa , o culoare palida cu tenta doar de albastru ii colora trupul.... Am intrebat-o ce are si mi-a spus ca e putin bolnavioara dar ca ii va trece... Prietena mea draga .... floarea albastra... Dimineata am trecut si am vazut o femeie inalta care o ingrijea. Parca o mana nevazuta mi-a deschis ochii si am vazut ca nu pot sa-mi ajut prietena mea draga, am privit cum altcineva are grija de ea, asta pentru ca , intre noi a fost mereu ...un geam... Am pus mana pe sticla rece, ea a lipit timida o petala palida , si mi-a zambit... O sa fie bine ,mi-a soptit.... Am plecat , impovarata de sentimentul neputintei....dincolo de sticla rece .... Va fi bine...