CP
Carmen Popescu
Verificat@carmen-popescu
Bucuresti
E clar ca de mult timp nu mai simti nimic. Ca te fortezi sa scoti versuri. Ca scrii lucruri pe care nici tu nu le crezi. Sincera sa fiu pare jalnica aceasta incercare disperata de a te arata mai bun decat esti in realitate. Te chinui pe tine, chinui si penelul si ne chinui si pe noi. Esti un suflet ratacit care se zbate, care nu poate accepta ideea ca inspiratia l-a parasit. Asteapta si ar putea reveni, caci ceea ce faci acum nu se mai cheama poezie... Se cheama ce vrei tu: se cheama vrajeala la colt de strada sau se cheama ca ai fost pana la baie, dar nu poezie...
Iarta-ma ca sunt atat de dura, dar am fost socata sa vad aceste versuri atat de lipsite de substanta si un suflet disperat sa transmita...
Stiu ca ai ce sa transmiti, ca tu simti ca ai multe de transmis, dar nu te grabii, asteapta ca muza sa revina...
Ai putea fi chiar bun...
Iarta-ma ca sunt atat de dura, dar am fost socata sa vad aceste versuri atat de lipsite de substanta si un suflet disperat sa transmita...
Stiu ca ai ce sa transmiti, ca tu simti ca ai multe de transmis, dar nu te grabii, asteapta ca muza sa revina...
Ai putea fi chiar bun...
Pe textul:
„Descompunere" de Antal Mahler
0 suflu
Context