Poezii

greutatea cuvintelor nerostite, se agață de ramurile neuronilor șі le rup… șі iată, astfel nerostuite cuvintele cad spărgîndu-se în palma mea de marmură. trec nopți, pierdute refrene

CMCarmen Moraru

0

0

niciodată nu mi se va face dor clopotele nu vor bate niciodată grav vor suna doar clopoței poze uitate nicicând se vor aduna în gânduri frumoase... albele petale...îngeri porumbei

CMCarmen Moraru

0

0

Zbor în fiecare dimineață, Ca un om porumbel. Privesc la tine pe fereastră Să-ți văd umbra doar. Dar tu nu mai ești aici, Și oricît aș căuta Tu nu mai ești.

CMCarmen Moraru

0

0

Ce neam de Sînziene-Salomee au cucerit pămîntul nostru, și bărbăția a pus pe jar? Piciorul tău fin și coapsa rotundă. Pieptul dezinvolt și buzele-n contur. Unduitoare naiadă îi pierzi pe cei

CMCarmen Moraru

0

0

Istovit merge-n gol ceasul rău și mă lasă… Abia descătușat din robie Cîntul îmi înalț și cerul toamnei contemplu. *****

CMCarmen Moraru

0

0

Strecoară-te afară vifor din suflet și poartă-mă spre cețuri. Acolo calea o voi rătăci și roua n-o voi căuta. Dă-mi suflul violet din primăveri pierdute și albe scînteieri din boabe de

CMCarmen Moraru

0

0

Auzul fin și vorba răspicată mă fac să drîmbui zurzăind fără zăbală, și ocolesc arătătoarele întinse milostivindu-se de vorba mea oloagă.

CMCarmen Moraru

0

1

Cu gîndul dus departe îngîn melancoliile sufletului. Melodii rezemate de tîmplă apropiindu-mă… visînd despre tine.

CMCarmen Moraru

0

0

Prejudecăți bizare, prea-ncorsetînd ființa aduc nefericirea și lipsa de credință. Un orizont cuprinzător e tot ce viața poate merita și respectîndu-ți viața fi un cuceritor. Revoltă-te

CMCarmen Moraru

0

0

Simt cum creste fruntea-mi catre cer, E vintul, cerb de aur zburator, implinind dorintele tale, ascunse in cele mai tainice turnuri. E marea calator neobosit, pe valuri, printre pesti

CMCarmen Moraru

0

0

Pentru fiecare gind am o floare. Unele flori sint roditoare Altele nu. Pe o petala un bob de roua Straluceste. E oare lacrima gindului ? Sint satula de roua, Toata ma ineaca . Privesc cu ochi

CMCarmen Moraru

0

2

Ochii tai,cerniti cu o matase veche, deschid orizonturi oprite. Vorbele incatuseaza mintea Oprind evolutia unui gind, Si simplu cad miini ca perdele Peste gura vulgara.

CMCarmen Moraru

0

0

Am așteptat o viață, și-am înțeles că ai alt drum… Drumul tău pietruit cu speranțe, drumul meu pietruit cu regrete. Drumuri paralele… păreri de rău și iertăciune, atît de prețios

CMCarmen Moraru

0

0

Aduci în amintire dorul, fățarnice dureri își spală păcatele în vorbe dulci, uitate. Și mă transform în confidentă și mint tulburîndu-te. Descoperă-mă și iubeste-mă așa cum am

CMCarmen Moraru

0

0

Pînză de păianjen țeși încurcînd firul vieții mele. Darul tău primesc, cu ochi umezi. Nostalgii verzi… Norii se risipesc, Tremură ape.

CMCarmen Moraru

0

0

Simple gînduri fugitiv încîntînd ca o eșearfă zboară. Umezi ochii privesc și surîd…uitînd. E timpul trecerii mele, strănut ancestral peste valul uitat al vietii fecunde. Simt cum crește

CMCarmen Moraru

0

0

Dacă zilele trec prea repede Întrebările remarcabile nu au loc. Undeva lîngă stropul de fericire Se prelinge fierea din pocal, Și amara existență Îngreunează vorbele de duh. Slabele atingeri ca

CMCarmen Moraru

0

0

Pămînt și gheață. Zorii dimineții mă prind încă trează. Mă înalți în zbor dulce amar Spre incertitudini plutind. Pînză de păianjen țeși încurcînd firul vieții mele. Darul tău primesc, cu ochi

CMCarmen Moraru

0

0

Cuvîntul meu alb, privirea ta goală, eșarfă zburînd.

CMCarmen Moraru

0

0