Amintirile nu îmi sunt fidele,
Ele urzesc un complot în tăcere,
Între plăcile tectonice;
Ce s-au îndepărtat de destin.
Primesc un destin, în vis,
Ce își găsește locul în gânduri de smoală,
Cu
Respirația e în colivia coastelor...
Se lungește prin sânge oxigenul fragmentat de ghionturi,
O singură imagine se poate derula între memoria de scurtă durată = de lungă durată.
Coastele sunt
CM