Poezie
Nedumeriri
15.01.2010
1 min lectură·
Mediu
Îmi cântă sufletul când îl privesc
Și simt atingerea divin-a fericirii;
Ca dar dumnezeiesc că îl iubesc
Sunt strop de dor în visul nemuririi.
Am sens când ard pe-al dragostei altar
Și aripi de lumină-mi cresc în umăr.
Nu înțeleg iubirea la cântar
Și nici ca vorbă spusă doar la număr.
Cum e să spui “iubire, te iubesc”?
Și să țintești victorii efemere
Într-o absurdă luptă cu iz machiavelesc,
Când sufletul ți-e plin doar de himere?
Ce gând, ce vis, ce dor neîmplinit
Þi-a transformat iubirea în paiață?
Și-ntr-un vârtej de neînchipuit
Ai vrut să risipești iubiri de-o viață?
002.298
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Marcean
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Marcean. “Nedumeriri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-marcean/poezie/13924194/nedumeririComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.