Carmen Fenesan

sunt ani de când trecem de noi și de alții și anii aceștia tac între noi într-o zi, sau o noapte, de fapt o secundă am întors capul să privesc după tine îmi plăcea vraja adormită a ochilor

prin sticle petrec noaptea ce fuge ore pătate uitate de lume încerc să întrec lumina ce-mpunge ore cedate uitate de lume și zilele trec timpul își scurge ore furate uitate de

Dacă banii se fac, fac și eu o tură; tu de unde ți-ai luat aparatură? Pot s-o pun într-un colț din ogradă, acolo aș avea loc să-mi fac o grămadă.

Te văd închis într-un picur de ploaie ca într-un vis, un coșmar pe o foaie. Cerneala ce curge din ochi amorțiți, un gând care fuge spre zori răzvrătiți. Te văd scufundat într-o metaforă

Cădem într-un acord de chitară Ca-ntr-un abis infernal... Păstrez în suflet doar fumul de tigară Plutind hipnotic spre marele final. Îmi aranjez cochetă coroana de stele De ce credeai că aș

Există soare lumină dementă lumină verde arsă de primăvară. Există ploaie în clocote pe-asfalt în nori sublimi de dimineață. Există mare sărată de lacrimi sărutând cerul la

Dezrădăcinat. Ce cuvânt aberant! Îmi amintește de cactusul din camera mea care agățat de perdeaua mânata de vânt s-a smuls din ghiveci ca să aterizeze pe covorul meu mov si moale. Și statea

Sunt nopti cand nu gasesc somnul Numai in comprimate de 50 de miligrame Pe rafturile farmaciei. Cand stelele coboara atat de jos Incat amortesc la orizont Intre luminile orasului. Cand simt un