Poeziile familiei mele .
mustățile bunicului le torceam printre unghii cu fuiorul ochilor săi lăcrimând nu de durere ci de dorul fiului mort prea curând fluture de mătase îi era gândul ieșit la păscut acolo unde \"nu-i
CCCamelia Stefania CapraruPrin sufletele de viteza
moartea instantanee a gândurilor pătimașe se sfarmă sub pașii tăi de surd nebun și văd cum ochii copți ai minții rămân fără ale mele viziuni închise în pușcăria vieții cu taine și obiceiuri
CCCamelia Stefania CapraruPoeziile familie mele
porumbeii lipiți cu roata de asfalt, se auzeau muștele ce plisc loveau cu capul în parbriz, un cal alb la umbră stătea lângă un zid pe partea zidului ce umbră nu făcea iar eu cu munții între
CCCamelia Stefania CapraruTelecomanda
clar, cum să mă înțelegi? eu sunt un filozof care a pierdut șirul pomenilor la care a asistat, dar nu și a poveștilor de viață prin care au trecut cei duși departe dincolo de materie și
CCCamelia Stefania CapraruTradare
mi-a căzut firea că nu m-ai lăsat liber pe câmpul pustiit de vrășmășia neamului, am văzut cum s-a stins în mine ființa strămoșilor mei și cum a crăpat de ziuă la apus de soare, dacă aș fi știut
CCCamelia Stefania Capraru