Camelia Marinela Dinu

Este o noapte ca oricare – Fără somn – cu vise multe. Pe masă mai am o floare Cu petale ofilite. O iau s-o pun-ntr-o carte, Apoi lăcrimez ușor… Pe jos am pahare sparte, Sparg pahare când

Îmi frâng cuvintele Ca pe o pâine caldă Ce o împart îngerilor muți O lacrimă obrazul îmi scaldă Cum scaldă ploaia o floare din munți. Îmi frâng cuvintele Până le fac țăndări, Cu ele îmi

Dă-mi mâna și vino cu mine Prin iarba umedă să ne plimbăm. Să ne grăbim că ploaia vine Și despre fericire s-o întrebăm. E primăvară, florile înfloresc – Și atâta iarbă este pe

Deschide poarta să intre fericirea În curte este iarbă de ajuns, A plouat și a crescut în ea iubirea Până la suflet mi-a ajuns. Deschide poarta – bate atât de tare Ca vântul care umblă prin

Într-o lume plină de mistere Eu tot mai cred că tăcerea are gust de miere, Eu tot mai cred că tăcerea spune multe – Dacă știi să o asculți – ai lumină pe frunte. Eu tot mai cred în zâmbet

Mă împiedic de cuvintele tale – Spuse în taină Și cad ca o lacrimă Pe obrazul speranței. Mă împiedic de cuvintele tale Și el strivesc Sub pașii mei ușori Spălați în roua dimineții. Tu

Se joacă viața cu noi – Ne face farse Lasă-n urmă inimi arse, Din ochi multe lacrimi curg Să le stingă în amurg. Se joacă viața cu noi – Aspră glumă Ne întinde ca pe o gumă Ne aruncă la

Iisuse, trist mi-e sufletul trudit, Privirea Ta mă face să gândesc, La pieptul Mamei Tale stai preafericit… Dar, oare, e de ajuns cât Vă iubesc? Ar trebui să Vă cinstesc mai mult, Icoanei

Dă-mi, Doamne, viață cu sacul Să am la spate ce căra, Și iartă-mă că am pierdut acul Și acum n-am cu ce-l cusea. Și curg bucuriile din el Ca un râu de vise încâlcite. Iar dacă nu mă

Voi reuși, sunt o învingătoare. Voi reuși, îmi spun mereu în gând, Voi călca obstacolele în picioare Și mă voi sprijini de fiecare cuvânt. Pe care-l calc, pe care-l spun, Cu speranța ca o