Eseuri

Ochii minții revedeau clipe mirifice din viața ei. Azi nu avea nevoie de altceva. Totul începuse când își ridică privirea pe sub un castan. Puținele frunze, rămase în efemera lor viață, se jucau

CCCamelia C.Petre

0

2

Melodia pe care o fredona i se părea inedită, cu toate că peste ea trecuse patina timpului. O fredonase și bunica și mama; o auzise chiar și în copilărie, la vecinele de peste drum. Acum o asculta

CCCamelia C.Petre

0

0

Fabrica este plină de aburi și un fum dens împărățește obraznic. Mă înăbuș. Mă ridic odată cu căușul în care zace materia lichefiată. Alb. Roșu. Mă caut, mă adun, alerg, mă frământ prin toate

CCCamelia C.Petre

0

0

Priveam în fiecare zori de zi, invariabil, răsăritul de soare. De fiecare dată mi se părea diferit. Negrul nopții era smuls încet, încet, din locurile unde impărățise atâta vreme, transformându-se

CCCamelia C.Petre

0

1

Culpabilitatea existențială îi apasă doar pe cei slabi. Suntem pentru a experimenta dorința instinctivă sau puterea interioară de a spune nu. Trăim în latitudini diametral opuse, ne împrăștiem

CCCamelia C.Petre

0

0