RAR
Rar, r...a...r...
Mai rar de atât nu pot să trăiesc...
Clipa, mai intens de atât nu pot s-o opresc...
Pot să visez, amintindu-mi...
Pot să cred, dorindu-mi...
Dorința ce-o sper de mult a
PRIMA ZI FÃRÃ TINE
În lumea asta pe care o avem doar noi
În toată această aglomerație
De literatură inventată în doi
Tu ești singurul semn de punctuație!
Viața nu merită trăită, fară
ACCIDENT
O lacrimă se mai prelinge din sufletul ei trist,
Fiindcă ar vrea să fie lângă el,
Să mângâie chipul de tânăr artist.
Dar el e pe altă lume...
Ea a rămas copil uitat de
ZADARNIC
Am venit! – îmi spun regretele
Și mă crucifică din nou...
Iarăși nu apuc să-mi termin rugăciunea.
E bine că a venit noaptea!
În întuneric îmi cerșesc uitarea.
Orașul e
FÃRÃ TINE
Ninge – Mi-a înghețat gândul.
E furtună – Ochiul îmi este acum un fulg.
E întuneric – Doar sufletul mi se vede.
E ger – Nu-mi mai bate inima.
Tu pleci – Mă părăsește
ÎNGER
La miez de noapte într-o vară
M-ai făcut să-ți promit sub clar de lună
Că nu te voi lăsa singur vreodată...
De aceea eu sunt lângă tine chiar și când îngerii îți
Mi-e sufletul în comă!
Tu l-ai lăsat stingher,
Intrând în axiomă
Cum ai intra în cer.
Te-ai dus până pe Marte,
Să mă cauți acolo?
Dar eu sunt tot departe,
Sunt
