Poezie
Vanatoare ecologica
Mistretul cu parodontoza
2 min lectură·
Mediu
Un prinț ecolog detestând poluarea,
Ia cor(n)ul cu sine și sacii de plastic,
Prin neagra maree croindu-și cărarea
Și printre deșeuri cu rânjet sarcastic.
-Stapâne, îi strigă, docil, colectorul,
Pe-aici nu mai calcă demult vreun vânat:
Nici ursul,nici lupul și nici râmătorul.
-Ai grijă cum mergi,fii atent la că...lcat!
O vulpe-mpăiată mai scheaună seara
Prin somn ne zâmbesc iepurași strepeziți,
O cârtiță fiartă ne face cu gheara
Și trei popândăi ne salută-ngroziți.
-Stăpâne, pe-aici nici tufișuri nu sunt
De ce strigi amarnic să tac?
Mi-e foame,mi-e sete și,ce e mai crunt,
Îmi vine să fac și n-am unde să fac!
Să fac în potecă nu vreau,nici nu pot,
Și asta nici nu e potecă,
Pe tine,stăpâne,te doare în cot
Că eu mă scălâmbăi ca la discotecă!
-Îți vine să faci și nu ai ce să faci
Căci,uite,și hrana dispare:
Rămâi doar cu poame uscate-n copaci
-Dar poama-i un corb și copacul, o zare!
Tărâmu-nflorit al vitejilor traci
Nu-i nici cât o streapădă claie,
Dăm biruri la proci și feaci
Pe-o mână de mucede paie!
Nici păsări nu cântă,sunt moarte în ou,
Iar turma de umbre a prins să coboare,
Ciolanele mari au fost date cadou,
Se duc bătălii pe oscioare!
Și cât mai dorești să mai merg
Cum să mă comport ca să-ți plac?
Căci și de mă strădui să fac
Eu tot n-am cu ce să mă șterg:
Nu-s ierburi,nu-s frunze,nu-s flori
Și,uite,nici codru nu este;
N-ai unde te-ascunde de nori
Dar degringolăm către creste;
Ciobani cu trei oi sau trei miei
Pasc, veseli,conserve și peturi
Dau brrr-ânză și lână și, mai ales, piei
Și-s grași precum niște șireturi;
Un vânt mânios ne întoarce pe dos
Și-aduce miasme,abia mai respir;
Nu-i vânt,ci sunt vânturi,coboară duios
Spre oaza cu troscot și pir!
Nici apa nu-i apă,e-o mâzgă clocită
Pe care țânțarii-și dau duhul,
Deasupra-și deplânge aura coclită
Și stă cu târșală văzduhul!
Dar ce ții în mână,prea-sfinte monah?
-Chiar sceptrul mi-l țin: e un implant in nuce
Sughit pe-acest ritm de-amfibrah
Și molfăi din veșteda cruce.
043088
0

„râmătorul’” Ori e articulat, ori are apostrof!
„Rămâi doar cu poame-n uscate-n copaci
-Dar poama-i un corb și copacul-o zare!”
„poame-n uscate-n”?!
„copacul-o”?!
„Căci și de mă strădui să fac
Eu tot n-am cu ce să mă șterg:”
Poetică exprimare!
„strădui”, nu „străduiesc”?
După ce se tot dezbate problema „făcutului” (care este o mare problemă din cauză că ba nu are unde să facă, ba nu are după ce să facă, ba nu are cu ce să se șteargă), autoarea renunță la a se mai screme și se mulțumește să aducă în peisaj vânturile frumos mirositoare.
Poate nu mi-ar fi atras atenția textul, dar am citit biografia și aveam oarece pretenții.
Dezamăgită,
Vali Slavu