Nezabavnica rugă
Mamei mele
Sunt la cumpăna vieții,
Prea bine o știu,
Și simt cum, zi după zi,
Sângele își tot scutură frunza…
Rătăcind mereu printre magnetice
Spații, cu înălbinde
FEÞELE POEMULUI
Urmează domnia omului rar; ne-ntâmplător, gol și -frumos,
precum în pânzele renașterii. \"Obstacol, paznic și deținător -al
tuturor căilor nemuriri. Om-șarpe, răspunzător al
