calin cristina

De ce au tăcut îngerii? Au tăcut îngerii Înghesuiți Într-un colț de rai. De ce? Așteaptă Oamenii să moară. 21 septembrie 2001

EI AU SUFLET In regatul meu Oamenii sunt bogați Ei nu au mâini, Nu au picioare Și nici trunchi. Ei nu lovesc Și nu îi doare. ........................ Ei au suflet.

DOLIUL UNEI FEMEI Aseară, m-ai îmbrăcat în doliu și nestingherit te-ai cățărat în sicriu. Azi, stau goală-ntre lumânări aprinse-n grabă de fostele-ți albe muieri. Mâine, vei fi un

Vrei să asculți adâncul meu cum geme, Pe pântec punându-ți țestul adormit, Și mâna zace lângă trupul meu iubit Să mă atingă încă se mai teme. De patimi urechea-ți s-a-mpânzit, De vuiete

Cersetorii din poarta bisericii imi distrug visele. Cu monezile mele reci trebuie sa imi rascumpar pacatele cumparandu-le lor fericirea.

Sub unghiile tale E carnea acelei femei Si-n fiecare seara Iti sugi degetele Ca sa simti Aroma Ei

Sângerează fecioara Ce-mi zace tăcută În suflet Şi acum S-a întrupat În tine Ca un embrion Bolnav. Urlă fecioara Ce se zbate cu frică Sub creier Şi

Iluzia înfrângerii mă adoarme Și somnu-mi este cald și lin, Fecioare triste prinse-n rame În inimă tot îmi revin. Așternuturile-mi sunt pătate De umbra nopților trecute Ce cu trădare

Iubirea-i o oglindă în care ne privim și tu și eu.

De la îngeri La oameni E doar desfrâu. De la oameni La îngeri E iubire.

AIUREA Tac vorbind cuvinte goale Către prietenul-dușman, Iar eu sunt două animale: Un armăsar bolnav și unul gângav. Vorbesc tăcând despre iubire Spre stâlpul de la telegraf; El fuge fără

OBOSEALA Sufletul e obosit. ………………… E mut Il dor aripile De atâtea vorbe Ce nu le-ai înțeles. În zborul lui s-a ămpletit Doar Cu sufletul tău.

Sufletul e obosit. ………………… E mut Il dor aripile De atâtea vorbe Ce nu le-ai înțeles. În zborul lui s-a impletit Doar Cu sufletul tău.

Fiecare Avem o cruce așteptândă De-un Iisus Și înghețând tot stăm la pândă. Îl răstignim Și-L scuipăm Ca pe-o durere În veci nemuritoare. Senin, își savurează

Deodată Raiul mi s-a ruinat Strivit de ape rătăcind prin maluri Îngerii-mi sortesc menirea jucând zaruri În altarul sufletului neîmpăcat. Biserica proptită-i de idealuri Jucate de un clovn ce

Sângerează fecioara Ce-mi zace tăcută În suflet Și acum S-a întrupat În tine Ca un embrion Bolnav. Urlă fecioara Ce se zbate cu frică Sub creier Și acum A fugit Spre tine Ca o

Amanții plâng În paturi de cristal Ce se frâng sub apăsarea iubirilor ce au murit fară rost. Amanții plâng Lângă ușa mea de fier Zăvorâta cu cheia dorului mort în brațele tale. 6

E-o mireasă moartă Între pomii ăștia goi Și cere milă de la Soartă Și-un avocat Pentru Judecata de Apoi. E-un mire înfierbântat Lângă