Călin Cătălin Răpciune

Recunosc: il stiu pe Gellu Naum prin Ada Milea si Apolodorul ei, iar pe Serban Foarta doar din textele Phoenix (daca e aceeasi persoana). Banuiesc, o minuscula parte a operei lor. Nu m-am plictisit dupa 5 ascultari integrale ale lui Apolodor, de Phoenix ce sa mai vorbim. Si de obicei ma plictisesc usor.
De Nichita, la fel, putinul pe care l-am citit mi-a placut, dar n-am citit mult.

Nestiind insa dincolo de atat, va rog domnule CosS sa prezentati si niste exemple la exemple, adica niste creatii ale numitilor poeti (aici sau la rubrica \"clasici\", cu un scurt comentariu), care in opinia dv. au acele cusururi de care pomeneati.
Spun asta pentru ca ati facut o afirmatie serioasa si o iau ca atare. Dar fara demonstratie ramane gratuita.

Nu sunt pentru idolatrizarea si mitizarea nimanui, nici macar a lui Eminescu. Cred ca orice om mai da rateuri, si probabil au dat si cei numiti aici - dar cel putin in acest caz as vrea sa cercetez inainte sa cred.
Si apoi, ca o simpla parere personala, mai degraba cred ca acesti 3 domni au fost geniali, dar au dat si rateuri, decat ca sunt \"falsi\" si au scris si chestiuni bune. Ramane de demonstrat...

Nu cred în sintagma \"poeți falși\". După părerea mea, un poet ori e, ori nu e... poet.
Cei pe care-i numești \"poeți falși\" mie mi se par doar oameni obișnuiți cu ceva în plus. Oameni care au ceva de spus, vor sa comunice si sunt, eventual, inzestrati cu ceva talent și voință in acest sens. Ei caută forme de comunicare, vor să fie auziți.
Foarte greu îmi vine în minte un nume pe care l-am \"citit\" pe acest site pe care să-mi vină să-l numesc \"poet\". Totuși, am găsit destule poezii care mi-au plăcut, suficiente ca să nu-mi pară rău de vizite. Mai mult, văzându-i pe unii cum încearcă, pe alții cum ajută sau critică, am învățat o grămadă de lucruri. De aia îmi place aici și îi respect pe acești oameni.
Sugerezi că acest loc e un lac cu noroi? Păi, un om pe care probabil toți îl consideră un mare poet a spus că doar pe-acolo cresc nuferi. Deci \"falșii poeți\" sunt și ei buni la ceva, pentru simplul fapt că există pentru comparație.

A propos de poeziile fără rimă și aparent fără sens (habar n-am dacă asta le face \"postmoderniste\" ori altfel), spui că nu e nevoie de trudă și imaginație pentru a le scrie. Eu cred contrariul. Ca să scrii asemenea ciudățenii cred că e nevoie de multă trudă și imaginație, iar dacă vine ușor, atunci e talent! Mai cred că orice formă de comunicare are un sens, chiar și \"vorbele goale\" spun ceva. Sunt convins că și autorii de poezii de acest gen au măcar o idee în spatele fiecărei poezii.
Dacă înțeleg astfel de creații? Rar. Dacă le citesc? Câteodată, de control, să văd dacă mi s-a destupat vreo celulă gri din întâmplare sau exercițiu - pentru că eu văd incapacitatea de a înțelege un text întâi o limitare personală și apoi a autorului.

Spre deosebire de alți comentatori, nu sunt sigur că autorul (să nu-i spunem \"poetul\" :) nu știe exact ce vrea să înțeleagă cititorii. Cred că un autor știe exact toate sensurile pe care vrea sa le dea poeziei, în caz că sunt mai multe - dar nu prea multe. Că alți cititori găsesc și altele complet diferite mi se pare cel mai amuzant și interesant.

Ca de altfel probabil și la acest text ;).

Noi pe o bancă. Doi pe o bancă, deși mai descriptivo-detașat (și poate de aceea mai în spiritul hai-cu), parcă sună mai sec. \"Noi\" aduce o căldură care dă un fior de contrast plăcut cu restul. Deh, părerea mea :).

Mi-a placut concursul, multumiri Pietrei Semiprețioase pentru efortul organizării, haicuiștilor pentru prestări servicii spiritului și mai ales celor care au adus comentarii și informații despre acest gen de poezie, pe care le-am aflat cu această ocazie. Se cheamă că a fost taim uel spent.

Hai cu haiku, și cu altele, și altă dată!

Colorat reportaj, plăcut la citit.
Chiar dupa parcurgerea integrala, nu-mi iese din cap faza taierii porcului... Întâi m-am gândit \"haha, ce s-or fi oripilat străinii și ăia de la protecția animalelor\" - dar apoi mi-am dat seama că m-am cam oripilat și eu... Am uitat cum e, și nu știu dacă nu e mai bine.

Triste, dar adevarate, ambele ;).
La mulți ani și un 2004 mai bun decât... ce se prefigurează!

Calimero,

și eu m-am gândit că poate nu e cel mai inspirat moment pentru comentat creațiile din concurs în timpul votului. Având însă „liber” din partea organizatorului, m-am lăsat pradă curiozității. Având experiența concursului de parodii, unde la încheiere puțini mai aveau chef de comentat (ori ăsta e pentru mine cel puțin beneficiul principal), mi-am zis „hai să vedem cum o fi dacă se comentează acum, aici”.

M-a surprins nu atât faptul că au fost votate creații foarte diferite, cât faptul că în același timp mulți dintre votanți declarau cu mai multă sau mai puțină emfază că „sunt singurele care sunt sau se apropie de haikuuri”. De aproape fiecare dată, altele... :) Așa că am fost curios să aflu cum a judecat fiecare „ce e un haiku”, pentru că mi-a fost clar că trebuie să fie criterii diferite.
De asemenea, au fost votate poezii pe care eu le-am înțeles mai greu, sau n-am văzut legătura cu tema, și eram (sunt) curios să aflu ce au văzut alții.

Acum mă gândesc că poate ar fi fost mai bine dacă aș fi sugerat să se pună comentariile acestea în altă parte (postând alt text, sau la topicul lui Andrei Gheorghiu, dacă era de acord). De reținut.

Horia - mulțumiri! Așa-mi place să se profite de un concurs, asta e atitudinea.
Mă duc să-l caut pe Basho. Pentru că ambâțul mă face să-mi doresc exact ce pare greu: un haiku așa \"ca la carte\" în românește - sunt convins că se poate, cu exercițiu. Bariera culturală nu mi se pare insurmontabilă.
Mulțumiri Lapislazuli, pentru \"direcția\" dată abundenței de \"haiku-uri wannabe\" din zonă!

V-am lansat rugămintea de a comenta voturile, dar eu însumi nu am făcut-o. Deși nu mă pricep, ar trebui să dau exemplu, dacă de la alții am pretenții, nu? :).
Atenție, sunt opinii de profan, m-aș bucura ca din alte comentarii să aflu lucruri noi.

Am citit pe un site undeva că haiku-ul e alcătuit de obicei din două versuri descriptive, îndeobște despre natură, iar al treilea vers de obicei aruncă o cu totul altă lumină asupra primelor două – printr-o metaforă, eventual - ideea e să fie un unghi de vedere la care cititorul nu s-ar fi gândit, \"din prima\".
Mi-am ales acesta drept criteriu principal de a despărți haikuurile de “altele” – ca să fie un criteriu, acolo, bun-rău, asta e, și am purces la vot.

O ierarhie nu mi se pare relevantă pentru poeziile în cauză, locurile le-am dat doar pentru că trebuia. În general, au fost poezii care mi-au plăcut (precum cele votate, dar nu numai), poezii pe care nu le-am înțeles (ori deloc, ori n-am văzut legătura cu tema). Nu au fost poezii care să mi se pară respingătoare. Din cele care mi-au plăcut, am votat:

34 (clepsidra iernii) - al treilea vers mi s-a părut că aduce o nouă dimensiune descrierii din primele 2. Cel mai potrivit cu criteriul “standard”.
10 (un copil) – mi s-a părrut foarte diafană, poate mai frumoasă decât 34 (ultimul vers mi-a plăcut cum a căzut). N-am văzut o legătură clară cu tema – am simțit-o însă, mai mult subliminal, deci până la urmă am votat-o.
50 (inimi de gheață) – aici mi s-a părut interesantă punerea în valoare a temei – fără patetism, cu o dexteritate care i-a atras un vot, chiar dacă ultimul vers nu e sintetizator. … Poate trebuia sa-l trec la poeme scurte, după propriile-mi criterii.. Acu’ e târziu.
53 (de gheață) – m-a “trezit” contrastul ultimului vers cu restul. Poate un pic mare ruptura de primele 2, dar introduce elementul (persoana) care-l leagă de temă.

21 – nu mi s-a părut haiku, dar m-a distrat. Simplu, degajat, parcă dintr-un condei. Mi s-a părut o abordare originală a temei ;).
14 – după mine probabil cea mai reușită sinteză a temei – simplu, direct, firesc, dar atât de bogat în semnificații.
30 – altă abordare originală. Gheață din plin, dar dragostea sugerată foarte subtil sub spectaculosul temei folosite. Două motive pentru vot.
13 – mi s-a părut o poezie scurtă foarte foarte reușită. Parcă prea abstractă ca s-o trec la haiku, dar foarte frumos redată noțiunea în cauză. Legătura cu tema foarte subtilă, dar asta mi-a plăcut.

Au mai fost poezii care n-au încăput în voturi. 15 (Rece) e una din ele. Imagine (+sunet) foarte reușită; nu i-am dat vot pentru că n-am văzut legătura cu tema, mai ales partea cu dragostea. Și m-am străduit :).

Cam asta ar fi, pe scurt. Între timp am văzut că au apărut și alte comentarii fundamentate. Aveți una bucată mulțumesc pentru instruire. Pe cei care spun doar “sunt nasoale” sau “nu sunt haiku-uri” etc., îi rog în continuare să dea măcar o mică explicație a gândirii lor – în scop complet altruist, constructiv și de cunoaștere, bineînțeles. Altfel, desigur că nu am motive să nu-i cred - dar nici să-i cred ;). Iar îndoiala nu prea duce la nimic bun :).

Dar acum – noapte bună!

Din mesajul inițial al lui Gabi ințeleg că se și poate argumenta pe marginea poeziilor. Am observat că mulți consideră că doar vreo 2-3 poezii au fost haiku-uri (de obicei, altele de la persoană la persoană :). Pentru mine ar fi interesant să aflu de ce, în ideea de a înțelege mai bine ce înseamnă acest stil și cu ce se mănâncă el. La urma urmei, cred că e unul di nbeneficiile principale ale acestui concurs, ca și a altora pe poezie.ro.
Mulțumiri,

Elia, multumesc de observații. Atâta am umblat la prima strofă, că am ajuns de unde plecasem, fără să observ :). Am schimbat acum puțin, măturând praful sub covor ca Tom și Jerry, că idee mai bună n-am găsit printre taste la ora asta.

Diana, ce am vrut să spun într-o grămadă de versuri împiedecate ai pus într-o singură propoziție :).

Multumesc de vizită, orice alte impresii sunt binevenite!

Mie mi-a plăcut că
fu o temă
mai ciudată -
te provoacă
să scoți apă
din piatră seacă.

Mi-a plăcu-hu-hut! (râsete pe fundal)

1. Dacă despre propoziția asta pot naște atât de multe percepții, atunci chiar că nu mai e de mirare câte neînțelegeri apar privind lucruri mai complicate.
2. Dacă omul care mergea pe o alee poate ascunde atâtea sensuri, asta îmi deschide perspective de a spune și eu de exemplu despre un vers banal de-al meu că „e profund, dom’le, tre’ să te gândești – nici mersul pe alee nu e ceea ce pare...”

Ceea ce îmi dă un sentiment de ștrengărească bunădispoziție, și mi-am zis s-o împărtășesc. ;)

Mică sugestie de plasament: dacă s-ar putea plasa textul de față (și) la rubrica \"concurs\", l-aș găsi mai ușor. Dacă găsiți de cuviință - abia acum am văzut că e și la \"creație\", pe unde nu am prea trecut. Kestie de navigare.
Salutări,

Hai, cu:

I – 34 (Clepsidra iernii)
II – 10 (Un copil)
III – 50 (Inimi de gheață) și 53 (De gheață)

Poez (poezie scurtă):

I – 21 (Retro1)
II – 14 (Lumânare pe aisberg) și 30 (1912)
III – 13 (Stropi de noapte)

\"Tablou\"

Patinoarul
râde-n glasuri de copii.
Mame pe margini



P.S. Ce bine mi-ar fi prins un al treilea haik în concurs... ;) Până la urmă a rămas regula cu 2?

of of, măi măi, dragi poeți certăreți...
demisie... concediere... comentarii consistente si coerente versus searbede... reguli peste reguli versus nereguli... informatii mincinoase... rea-intenție... orgolii... steluțe și contrasteluțe... răspunsuri... provocări... atacuri... cenzori... cenzuri... nivele... penalizări...

vin și eu cu întrebarea
(de oprobiu n-o să scap):
dragi poeți, oare valoarea
nu vi s-a urcat la cap?!


La început am fost interesat de mica voastră gâlceavă stelară. Mi s-a părut un fenomen sociologic interesant de studiat (mai făcuse aryamann o analiză mai demult).

După câteva comentarii, m-am enervat. Modul, dar mai ales motivele pentru care v-au erupt orgoliile mi s-au părut puerile (și eu care mă consideram pe MINE infantil, cu pseudonim cu tot!). Ia steluța, nu-i steluța, jucăria universului, nu alta, uite regula, nu e regula... parcă regulile i-au făcut vreodată pe artiști! ș.a.m.d.
Cel mai mult m-au enervat aerele. „Voi nu vă vedeți lungul nasului?!” m-am întrebat. Vă credeți mari poeți și mari înțelepți, cu o aroganță față de semeni care m-a lăsat cu gura căscată de era să intre o muscă beată de frigul din cameră. Și nu e prima oarăcând mă frapează fenomenul - poate și pentru că mi-am închipuit că (măcar) aici găsesc bun simț, echilibru și dialog constructiv, din care să învăț ceva... hmm...

Apoi însă, m-am amuzat. Și chiar m-am bucurat că această harță există, pentru că asta înseamnă că existați și voi, ca OAMENI, nu ca entități virtuale, și sunteți, în imperfecțiunea voastră (reconfortantă), de o sinceritate atât de zăpăcitoare încât mi-a dat o senzație de răcoare proaspătă și adevărată.

În final, cel mai ciudă mi-a fost pe mine însumi, pentru imboldul – iată, nestăvilit până la urmă – de a intra și eu în vulcanul noroios, precum aceeași muscă tembelă într-o ciorbă de potroace fierbinte.

Dar, cine știe, poate face bine o baie din asta de noroi, din când în când (cu condiția să nu țină ... o veșnicie :).
Măcar după aceea poți aprecia mai bine ceva curat.

Ani de-așteptare
mi-au săpat inima cu
apă din țurțuri.

Se poate retrage un haiku odată înscris în concurs și înlocui cu altul, înainte de expirarea termenului?
:=)

Erată: s-au strecurat 2 greșeli în comentariul meu. Nu știu cum să intru înapoi să le corectez (nici nu știu dacă se poate, am văzut și alte asemenea erate – dacă se poate rog să mă lumineze cineva, mulțumesc), așa că până una alta le postez aici.

Paragraful 4 – după punctepuncte, este „Nu l-am văzut timp de șaisprezece ani” etc.
Paragraful 6 – „înstzrăinat” devine… înstrăinat :)

D-le Erbiceanu - da\' bine\'nțeles! Mă bucură atât faptul că am contribuit indirect la crearea lor, cât și dorința dv.

D-le Genuneanu, onorat de vizită și de cuvinte! Mi-e ciudă că n-am inspirație să vă răspund versificat, dar... poate altă dată! :)

---------------
(după o oră (la figurat)- că nu m-am lăsat)

De o oră fac demersuri
(că acuși se-nchide anu’)
să fac rost de niște versuri
pentru domnul Genuneanu.

Inspirație nasoală,
ce te-ascunzi constant de mine,
de mă faci să dau în boală -
Oi pune eu tasta pe tine...