Calimero

Continuarea elegiei:

De-o-ncepe măcelu’
Și-oi pierde nivelu’,
Tu să-ngroși șeptelu’.
Nu cu-orice berbec,
Nu cu-orice zevzec
Sau cu vreun metec.
Să concepi bârsană,
Că ești năzdrăvană,
Țigaie la blană,
După ce ai stat,
Și ai cercetat
Temeinic pe chat,
Cine e mai tare,
Cine e mai mare
Pe la voi prin strungă
Ca să mi te-mpungă,
Într-un mod frenetic,
Nu doar ipotetic
Sau, știu eu, poetic.
Și-n curând, ehei,
Îngropat sub tei,
Să simt zburdând miei,
Păscând ghiocei,
Pe-acel loc curat,
Cunoscut drept chat,
Unde m-au banat.

Replică:

Eu credeam că în migrație,
Antrenată pleacă barza,
Tu zici, cade în dizgrație
Înmuiată precum varza.

Calimero

P.S. Ține-o tot așa cu epigramele. Plac.

Luând mașina din parcare
Hoțu-i lăsă în loc scrisoare:
Cum parcometru-i expirat
Ți-o iau să nu fii amendat.

Felicitari, Horia! Parodie foarte reusita, cu multe carlige la original. Poante, si tot ce trebuie.

Categoric merita steluta!

Ți-am scris trei versuri pe un gard,
Dar rima lor cam geme

Sunt texte fară de-nteles,
Dar bravul Pan stă țintă.

Cu mine două fete stau
Și se gândesc la tine;
Sunt încă mici iar nivel n-au
Și Radu nu mai vine.

Și totu-n Agonia ta
Miroase-a-ngropăciune.

Vad ca epidemia parodistica se intinde. Bine ca n-ati luat gripa mea prin Internet.

Horica, parodia e buna, mai ales ca tine strans de textul amadriadei. La care vine cu tuseele de ras - reusite zic eu - ale parodiei.
Exploateaza bine (ca si \"originalul\" parodiat, vreau sa spun Canadiada amadriadei) pe \" goală pușcă\". (La mine \"supa, goala\"). Finalul tau e mai tare, cu un accent ironic, de pamflet:

\"Poate la anu’ prindem un fond phare
Și o zbughim din Țara Românească\"

Vad ca ti-ai schimbat numele. Sa-ti poarte noroc, ca si precedentul.

Rondel imperfect cu rondele perfecte

Cum aș putea uita eu seara
Când cătrănit eram de vinul negru,
Și mersul nu-mi era deloc integru,
Dreaptă-mi era numai țigara.

În rochie de voal treceai prin dreptu\'
Vitrinei de la store-ul Zara,
Și-ai strălucit, deodat\', ca para,
Inducția-mi spunea că ai tot pieptu\'.

Mi-ai zis, decis, lasă gargara,
Cum stângu\' l-ai văzut, așa-i și dreptu\',
Și știi, nu sta pe gând, ca înțeleptu\';
Fă bine și stai pe Tamara.

Tamara Fișculeac, din Muntenegru.

Calimero

S-a încălzit la pieptul meu,
Cântând o arie discretă,
Aceeași, iar și iar, mereu,
Păcat că-i numai o flașnetă.

Blonda - altfel la corp fatală -
N-are ureche muzicală,
Nici vocea nu face paralele,
Dar canta bine cu picioarele.

Român, ajuns american,
O cugetare-adanca:
Vreo 7 girls, asa, toptan,
As da pentru-o românca.

Blonda-n apa, in adancuri,
Printre pesti roind in palcuri,
Respira netulburata,
Ca era ...oxigenata.

Pe curcani în primul rând
I-aș duce la abator,
Căci se vede, vrând-nevrând,
Iar în curcă treaba lor.

Sa-ti traiasca si sa creasca mare si sa aiba noroc in viata.

dintre amicii lui mai intimi
mi-a zis unul pe-un ton critic
că-i poet foarte prolific...
(-opt legali, opt ilegitimi!)

Ilegitimi, ori legale,
Toti reali, nu doar din vis,
Alti ramasi in manuscris,
Cu anticonceptionale.

-Domnita mea cu par balai,
Te-ntreb, cu dragostea cum stai?
-Stimate domn, eu stau cum vrei
In schimbu-a zece dolarei...
(Sorin)

Domnița ex-plică:

Cu dragostea nu stau prea bine,
Simt cum frisoane trec prin mine.
Trei doctori, zău, m-au cercetat,
Și-acum mă țin întinsă-n pat.

În Bucureștiul de-altădat
Lucrau pe șest, remunerat,
De când ne-am integrat în Piață,
Lucrează peste tot, pe față.

Domnișoara Nu-Știu-Care,
Tot cătându-l pe Cu-Tare
Și zicând mereu: \"Prea mică\",
N-o să fie-n veci mămică.

Calimero

Gondolierul meu reumatic,

Ghimpii aceia durerosi ii simt si eu rusinoasa prin aceleasi parti cand vine postasul si trebuie sa-l cinstesc cum vrea el cu scrisoarea de la tine. Ma dor, dar tot astept cu nerabdare postasul, chiar si cand e in concediu de se da lovit de boala si vine in locul lui o postarita fara experienta, dar altfel buna de tot.

Sa-ti pun drept eu nu-mi fac alte griji in afara de scumpirile la gaze si curent. Chiar si pentru astea am gasit cum sa fac fata: stau cu geamul deschis, si am si caldura si curent pe gratis. Unde mai pui ca vad si cand vine scrisoarea ta, gondolierul meu plutitor intre Nea Costica si Natasa, sa nu te temi de ea vaslasul meu olimpic, o deplilez eu de toate poftele ei stufoase cum zici tu, impreuna cu postasul mai cu bucurie sau postarita ca si ea nu e de lepadat. Ca mi-a zis ea, postarita, intr-un moment de dupa un cogniac cu care si-a tras apoi si sufletul: Doamna, ca sa vezi cat ma respecta, eu nu l-as lasa acolo cu Natasha aceea de orice sex ar fi ea, m-as duce la Venetia glont si de-as gasi-o goala pusca, i-as arata eu ei ce iti arata ea tie, trubadurul meu scump. Ca sa vezi cata viatlitate si hotarare de a lupta zace intr-o simpla salariata a Postei Romane! As fi curioasa daca si posta italiana se lupta asa, pe toate fronturile si prin toate lagunele, ca scrisori ca a ta, canotorul meu cu doua vasle, sa ajunga la timp la destinatia care le asteapta fiind inscrisa pe plic.

Ti-as mai scrie cum a taiat porcul ala Stamate o minge, ca cica tocmai isi spalase masina, parca aia-i masina! Pai sa vada el masina cand te vei intoarce tu, victorios ca de la Les Manes si la volan, ca fara un Bemve sa nici nu dai coltul la bloc, vijeliosul meu cu 6 viteze, ca nu de aia iti rupi tu oasele pe acolo de ma dor pe mine salele dupa ce pleaca postasul care-mi aduce scrisoarea ta care sa strangi bani, ca aici e viata grea si orice postas crede ca e general calare pe orice situatie.

Inchei punand timbrul legal, ca s-a scumpit al naibii si posta, de cand s-au suit pe noi postasii,

A ta predestinata de acu inainte,

Violeta

Zice:
De-aș fi fost un tip salon,
Sculptor mare, cu mult gust,
Doar Pamelei Anderson
Aș fi vrut să-i fac un bust.

Zic:

Văd că tu, înfricoșat,
Te-ai oprit, brusc, din sculptat,
De ce oare, frățioare,
N-o lucrezi și la picioare?

Zice Sorin:
Dragul nostru ploiestean,
Sa nu-ti fie cu deochi!...
Pipai mult un portelan
Cand de sticla-ti este-un ochi.

A propos de privitul prin sticla:

Tot privesc la microscop
Versul tău, doar cu un scop:
Poate-poate, sticla toantă
O descoperi vreo poantă.

Muza are toata stima
Cand mentine, ritmul, rima,
Dar, vadit, o ia plictisul,
Cand refrenul n-are bisul.