Calimero

De pe piața valutară:

Ieri l-a părăsit iubita,
Euro a fost ispita,
Și pretext, că lui Olaru,
I s-a înmuiat ...dolaru\'

Defectul asta, la fierbinti
Pe locul doi s-a catarat;
Cand doua stele-au scaparat,
Nu cauti calul pe la dinti.

Moartea, gatita-n negru tare,
Veni sa-l ia la o plimbare.
Vazandu-l cam cu fundu-n sus,
Ea il lasa sa doarma... dus.

Acuma, zic si eu cu fundu-n sus si cu fata la apus, cam cum se \"nimeri\" asta, Nimerencu ?

Cum zici, sunt paranteze multe,
Ca nu mai stii ce sa inchizi,
Si, decat fruntea-ti sa se-ncrunte,
Nu te-obosi sa le deschizi.

Se pârguiau frumos la soare
Lâng-o banană, portocale,
Pe coaja fină, ca glazură,
Aveau cireșe la curbură.

Dacă o puneam ca ghicitoare, și nu era Claudiu Banu pe ștrasse, o ghiceati ?

Fii pe pace, Ioane, nu e nici-un motiv sa ma supar. Ma mai supar eu si fara motiv, ca oameni suntem.
Aici insa nu fu cazul.
Dar dedicatia epigramistica o pastrez, nu ?

Lasă Florine, nu te îngrijora de chestia cu pi pătrat. Sunt efecte secundare ale Viagrei. Iată ce e important:

Șefa este mulțumită,
Te-a propus la avansare,
La colegi, neobosită,
Ea le spune cum tragi tare.

Foarte bun mega-image-ul de la mare, Ioane. Pun și eu aici o stea de mare, pentru decor.

Și:

A scris pe plajă la Ibiza,
Dar a plouat și tot s-a șters,
Și din catrenul lui Diviza
N-o să mai vezi urmă de vers.

Ooops, pagadi, revin ca Ghiocel cu steluța.

Zice Florin:
...Trebe s-o-ncălzești cu pana.

Zic și eu:

De încălzire, patru versuri,
Desigur poți să scrii o vreme,
Dar de pornești mai lungi demersuri,
De-ncerci Viagra, n-ai probleme.

Ce zice ea:

Privea cum pana-i minunată
O incita cu f(r)icțiunea,
Și se-ntreba, cam înciudată:
Nu-ncepe-odată acțiunea ?

Dom\' Gradul, uite ce m-am gândit să te sfătuiesc la per-vers-iunea de față:

Decât s-o amăgești cu-o pană
Cum ne-ai descris aicea visul,
S-o faci ferice pe vădană,
Încondeind-o, zău, cu pixul.

liberatatea

revoluție ?

Asa cum bine-a zis Florin,
Nu va mai ametesc la minte
Cu ghicitori in trei cuvinte,
Il las pe el, c-un pic de vin.

Pana sa vin cu acest catren, Florin a confirmat dezlegarea data de Monica. Feicitari dezlegatoarei!
Florin cred ca se va ambitiona sa gaseasca unele mai grele.

Calimero

Lui Sorin, bucurandu-ma de revenirea lui.
Eu am auzit ca parerile sunt impartite in privinta domniei lui Funar:

Domnia lui e regretată,
Funar la nimeni nu sta sluj,
De-acum încolo, niciodată
N-o s-avem varză ca la Cluj.

Tot sotia epigramistului:

Cand te-ai tinut de ce-ai promis,
Vazandu-te facand catrenul,
Ei i-a placut nespus refrenul,
Si-ndata ti-a cerut un bis.

Tot, ea, sotia epigramistului:

El pe site lucreaza bine,
Scrie des cate-un catren,
Dar in pat cand e cu mine
Ma astept la un ... refren.

Calatoria lui Viorel Gaita durase noua ani-lumina. Dar in Constelatia Cocosului ajunse noaptea. De cand fusesera starpiti cocosii, aici nu se mai crapa niciodata de ziua.

Pe Viorel nu-l ardea ca ajunsese noaptea. Il cam ardea la pene. Dupa atatea frecusuri, butoiul ramasese intr-o doaga si penele lui se incalzisera in contact cu frigul cosmic.

-Vezi, Elia, de ce am dat pe ele cu unsoare de schiuri ? Vezi ? Stiam eu ca butoiul nu merge de multe ori la apa. Nu mai era bun nici pentru muraturi, degeaba l-as fi lasat Tamarei. Bine ca nu l-am convins pe Giculanu sa vina si el. Nu stiu daca am fi ajuns amandoi intr-o doaga. Si-l aduceam tot la intuneric. Lasa sa-si termine acolo facultatea.

Privelistea rachetei inconjurate de gaini ii ingheta pe loc penele. Rasculate impotriva simulatoarelor, toate gainile din Constelatiile invecinate asediau racheta. Un simulator zacea rasturnat cu roatele in sus, altul se tara cersind indurare. Gainile ii retezara antena, cu un chiot de bucurie.

Gaita actiona rapid. Situatia nu admitea amanare, prezenta deja umflaturi. Isi smulse o pana cu care scrisese atatea si atatea epigrame si le vorbi gainilor cu o voce ca din butoi:

- Daruiesc aceasta pana de paun celei mai frumoase gaini.

Nestiind cum arata un paun, cele 3 milioane de gaini sparsera tabara si se impartira in 3 milioane de tabere. Lupta dintre ele urmand sa se desfasoare timp de 10 ani, Viorel o lasa in seama Eliei David, care ii scrise pe indelete cronica urmarind cum zboara penele si cum le merg fulgii.

Gaita intra linistit in racheta. Stranse indelung aripa Soimului. Elena, nu-si dadu bine seama care, il servi cu ce mai ramasese de mancare: piftie de cocos.

Viorel Gaita se pregati de drum lung. Isi dadu aripile cu ceara de skiuri si goli butoiul de vin. Ca doar nu era fraier sa dea din aripi pana in Constelatia Cocosului. Surprinzator, nu mai vroia sa i se falfaie. Avea sa calatoreasca in butoi. L-ar fi luat si pe Giculanu, dar mesajul transmis de acesta intr-o pizza zicea clar: Viorele, eu nu schimb gratiile pensiunilor canadiene pe doagele butoiului. Unde mai pui ca aici am si televizor, si daca merg cu tine pierd anul la Universitatea on-line.

Fara Giculanu va fi trist, Tamara. Sa pui muraturi in fiecare toamna, ca eu o sa vin negresit. Cum, n-ai butoi ? Pai ce-mi spui mie, descurca-te Tamara, asa, cu butoi poate sa puna oricine muraturi. Tu sa fii fata desteapta, ca de-aia ai trecut oceanul, sa pui muraturi fara butoi.

Tamara flutura o lacrima in coltul naframei, o flutura energic, gandindu-se la cate nopti de singuratate, singur in tot butoiul, se va expune iubitul ei.

Viorel puse ceva pulbere sub butoi (era din seara precedenta), elibera frana de mana, astupa caneaua ca era sensibil la curent, si... dus a fost.

Raportul neoficial sosit odata cu raportul oficial

Sosit pe căi neoficiale, acest Raport a fost citit imediat ce s-a terminat ședința oficială de către aceeași adunare oficială.

Raportul fusese scris, fără îndoială, pe o scoarță netedă de copac, de către un autor necunoscut, dar șoim. Ciocăniturile spuneau pline de vehemență, că în Constelația Cocoșului cântă acum numai găinile. Un cântec plin de revoltă împotriva simulatoarelor. Uite ce zice, zise Radu, se vede că Șoimul a pus mult cioc când a scris:

\"Era rău și înainte, când ne călcau în picioare tot felul de cocoși, dar acum, cu simulatoarele, situația e disperată. Amplasate la distanțe mari, se strică atunci când ți-e lumea mai dragă, calcă mecanic, fără imaginație, călcătura nu ține nici măcar un ceas, așa că trebuie să alergăm din nou la alt simulator. Cozile sunt infernale. Nici nu mai avem timp să ouăm. De clocit, nici poveste. Unire, găini, unire. Să ne revoltăm împotriva invadatorilor îmbuibați de rime, să restaurăm cocoșii în Constelația Cocoșilor, să le auzim din nou cântecul și să le simțim din nou călcătura aceea adevarată. Așa au trăit strămoașele noastre, așa să trăim și noi. Să murim vitejește, să nu ne lăsăm călcate în picioare, mecanic. \"

-E grav, aprobă Maria. Au făcut-o lată, ți-am zis eu radu să nu le faci rubrică specială. Măcar dacă-i dădeai comanda Șoimului.

-Păi Șoimul a căsăpit totți cocoșii. Și tot el trimite acum rapoarte pe ascuns. O să-l retrogradez de nu se vede. Eu am încredere deplină în echipaj. Cu rezervele cum stau ?

-Rezerve nu mai avem decat pe Gaiță, acum că l-am trimis pe Calimero cu Șoimul.

- Atunci trimiteți-l pe Gaiță să extermine răzmerița și găinile. Să refacă echilibrul ecologic. Să ia cu el și ceva rime, că or fi ajuns la fundul sacului. Rezervorul b-ionic trebuie reîncărcat. Când se întoarce să aducă simulatoarele acelea. Le găsim noi vreo întrebuințare.