Poezie
Atât de fragilă
1 min lectură·
Mediu
Într-o lume ce pare a fi defectă,
Trebuie să zâmbesc că nici eu nu sunt perfectă,
Încerc cu liniște viața să-mi trăiesc
Și toate ușor să mi le potrivesc.
Încerc să mă bucur de orice nimic,
Îmi așez amintiri toate într-un plic,
Iar când descopăr ceva în fiecare clipă,
Zâmbesc și le strâng să nu fac risipă.
Când e senin, stau seara și privesc stelele,
Iar vântul suflă lin și-mi ridică pletele,
Apoi în pat când eu dormeam,
Gândul mă duce când noi visam.
Uneori viața e ca o poveste
Și tot viața ne dă de veste,
Că acum ești ș-apoi te duci
Pentru că nu știi niciodată cât o mai duci.
00922
0