Poezie
Retrocedare...
1 min lectură·
Mediu
un lift zăresc spre culmi mă poartă-n zori de zi
ascensor spre alte lumi ce pot a fi...
curcubee deșirate de destin, îmi roade cablul
care trage de n-ai știi...
munții urcă, nori coboară povârnișu-i greu
piatra dură mă doboară
către Dumnezeul meu...
vreau și eu o cruce nouă, să vâslesc mereu
să străbat băltoaca mare printr-un Iad
spre Eden, asta-i greu?
lopătez spre reușită, îngerii țin cârma
eu străbat întinsuri negre părăsindu-mi
turma
grea greșeală ce doboară astă-zi
este tot ce mă-npresoară sau ce poate-a fi
vag zăresc cărarea care-am părăsit-o
am ținut-o mult în brațe cred că am …iubit-o!
recunosc și-mi pare rău, doar destin curat
am ales, m-am înșelat
pentru ce-am luptat?
dar acum doar liftu-mi urcă eu sunt liniștit
mereu...
pentru toti ce-n astă viață, sincer
n-au murit...,zic eu!
004
0