Poezie
prilej de hârjoană cu sufletul!
1 min lectură·
Mediu
tu un răsărit al celor ce urmăresc
defilarea durerii
în stânca de granit prin astral plimbată
permanent,
doream casa domnului pentru cinstirea
numelui tău si a vrerii tale
spre cele sfinte
risipite în dojană se mistuiau spre
esteticul lumii
doar cu semne de intrebare
nativi vărsatori prigoniți în zodii
neprihănite
defilau prin cotloane neaerisite
spre desfătarea credulilor care distrug
epiderma sufletului
ca firele subțiri al pînzelor de păianjen
din sălbaticele păduri dincolo de
civilizațiile galactice
ce cu dragoste de progres își \"devorează\"
umbra rațiunii
un leac aș vrea să fiu, tu boală
ce mi-ai mistuit în deșert speranța
aș fi permanent la capul tău cu barometrul
vremurilor
deschis spre vindecare
nici sida n-ar mai fi o denumire
de cancer delincvent
coborât din castanii seculari
sau
din pădurea cea mai neagră
a sălbăticiei
aș învia morții din insectare
aș recupera metalul
din sicriul cu expoziții
spre triumful planetei
în repausul ei...
doresc judecarea în contumacie a acuzației...
003
0