Poezie

un fals...

1 min lectură·18 septembrie 2006

Mediu

timpul mi-a clădit aripi

trecutul mi-a fixat penajul

viitorul îmi dă speranță

prezentul mă pune să risc!

nu mă interesează ce-i lângă mine,

sunt prea miop să văd că exist

alături de cineva care dacă ar exista

ar fi poate umbra mea...

doar nașterea mă consolează si cred

că a fost posibilă:

Brâncuș m-a dăltuit din simțire,

cu meșteșug

divin, măreț și m-a stropit cu rouă

din transpiratia lui

infinită

învățându-mă să cer când trebuie

să tac

am învățat să uit așteptând.

Cioran mi-a netezit fruntea

și mi-a șoptit: cugetă

dar mi-a citit

„pe culmile disperarii” duios „printre

lacrimi și sfinți”

dumirindu-mă de “tentația de a exista”.

Þuțea m-a mângâiat și mi-a dat credința

și m-a invățat ce este -\"Intre Dumnezeu

și Neamul meu\"mi-a povestit

despre-\"Bătrânețea si alte texte

filosofice\"

și m-a trimis spre nemurire...

…..

Toate s-au întâmplat pe muzica

lui Brukner

și a simfoniei a 9-a…neterminată!

001.316

C. Octavian S. “ un fals....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/c-octavian-s/poezie/204307/un-fals

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.