Poezie
Ca o târnavă
1 min lectură·
Mediu
tu apă lină șovăielnică ramificată cu malul lat
și dig străbun
mi-ai oglindit a mele gânduri, transmise cordului
când alergam
la scaldă ziua întreagă de nebun...
nisipul plajei transformat în chip, de copilăria
cu galetuțe și vănița umbrită
în care săream în cap ca un viteaz
și îți clădeam castele prin nisip
pe țărmul sugrumat de iaz
bocit-am seri la umbra salciei pletoase -ce suspina
dorul meu la umbra unui vis- trecut demult-
prin iubire neconsolată-
prin ani de ședere la straini -când rareori mergeam acasă
jucând „rișca” talerii din capace de bere.
tu ai rămas eu am plecat dar pluta prea firavă m-a purtat
în derivă la malul unei alte lumi
acum că te regăsesc mă bucur că n-ai fost parșivă
și flămândă ca alte surate ale tale.
023224
0
cand dragostea goleste sentimentele si canalizeaza vrerea...
și tu Florine mi-o dai prin atelier?
ești tu responsabil să simți altfel?
tu nu simți...