La munte…

În vinerea aceea, după amiază când am ajuns în valea de la intrarea în munte, crestele își înalțau vârfurile semețe spre înalatul cerului. Apa în vale curgea lin căzând din piatră-n piatră, în strălucirea apusului într-o lumină caldă și feerică a soarelui galben-portocaliu, care își ascundea razele după un crenel înalt unde se aflau risipite casele lucuitorilor de la munte… În imaginea apuseană a colțului de rai ce–și începe o viată nouă la început de primaveră calenderistică, verdele era discret și uneori inexistent… Doar razele solare îmbujorau obrazul ne încălzit de razele calorice de multe luni. Am ajuns și acesta era intenția noastră, să simțim aerul nepoluat al naturii divine la un pas de viață. Era primul sfârșit de săptămână la munte din acest an … Primul pas după coborârea din mașina, a fost și primul pas în natura vie, natura vie cu oameni… În parcarea de lângă Mânăstirea Râmeț. Dacă aș fii numărat mașinile, cred ca puteam folosi degetele de la mâini pentru că erau puține… dar oamenii?... nu trebuiau cautați, ei ca furnicile în jurul mânăstirii, în chilii și în biserica nouă ctitorie demnă de văzut… Încă de la intrare priveliștea era dezolant de golașă și searbădă în verde, doar cine nu știe, nu cunoaște că era doar intrarea în Cheile Râmețului. De la mânăstire drumul șerpuiește alături de pârâul care-i poartă numele cheilor, drumul greu și neasfaltat de mult. Topirea zăpezilor și aici ca și la șes lasa loc noroiului să-și savureze izbânda… era cum se zice la el acasa. Și gropi și bălți dar priveliștea era minunată. După mai multe curbe la deal pe dreapta lăsăm în urmă cabana și locul de campare, casuțe acum în renovare, care nu peste mult timp își vor aștepta liniștite clienții frumos impodobite mirosind a vopsea proaspătă. În această seară am urcat până la intrarea în chei, acolo de unde nu s-a mai putut merge cu masina. Dar până acolo splendoare, cabane frumos rânduite peste apă sau lângă apa cu fumul de gratare aproape fiecare, își avea oaspeții veniți cu, cațel cu purcel la munte. Dacă suntem sănătoși mâine urmează să mergem pe jos, să trecem cheile pe cablu, să pescuim. Acum în așteptarea cazării și înainte de culcare lângă foc și la lumina lui, gratarele și mititeii joacă în jarul dur al grătarului pe muzica unei manele ce se aude nu departe de cabana noastră…