ce bizar când nu ai cu cine să numeri scoicile;
ești doar tu și marea de ne-înțelesuri ce-ți țipă în ureche.
strigă: “erai o eternitate trecătoare
o eternitate trecătoare
trecătoare”
zice:
pare că te-ai obișnuit să ți se stingă toate becurile toate luminile
incandescente fluorescente halogene
te-ai plictisit vezi tu de atâta
candoare concesii clerici care
„prin credință au
telefonul meu este multifuncțional
în el rulează empiric momentul ăla când eu stricam
carburatorul motocicletei ningea următoarea
secundă noi doi și o Cagiva 3 km pe jos zic
lasă dragă să fie
