Închid ochii,
Îmi liniştesc gândurile şi sar în inimă,
În linişte, în praf de cretă colorată care pluteşte-n aer
Şi acoperă griul din jur.
“Broken pieces shine!”
Ştiu! Mereu am strălucit
Pentru
\"Dă-mi o palmă cînd nu voi mai avea nimic de zis!\"-
Îmi spuneai printre voci și tăcere...
printre zile de ceață și ore de scrum,
printre oamenii sumbrii ce-s singuri pe drum...
Și imi vorbeai
Intr-o noapte am visat ca eram TU!
Aveam parul tau moale pe care il urasc
si stateam la lumina unei lumanari topite
uitandu-ma-n oglinda!...
Chiar eram TU...
Si a durut cand am aflat ca monstrii
Și azi nu mai vreau nimic,
Nu mai pot să fiu numai cu mine...
Tristețea-i cântă durerii ce dansează
fericită de moartea mea...
Și azi nu mai pot să mă mai mint,
Să-mi adun gândurile
Ei stânci...noi păsări!...
Noi vii...ei morți demult...
Noi zi...ei noapte...
Suflete rupte cad peste noi,
sentimentele ne stau la picioare...
Ele râd de noi!
Aripi ce ne-au căzut...acum sunt
Tăcere...scena...cortina…
roluri ce vin...roluri ce mor...
Sunt tot aici!amintește-ți de mine...
Nu,n-am murit!...acum...acum doar dorm...
Copilărie-n ai mei ochi,maturitatea-a
E trist...trist...trist...
Astăzi sunt trist TU...
Mâine vei fi trist EU..
Astăzi voi fi tu...
mâine vei fi eu...
nu ne certăm...nu ne uităm in jos...
doar ne vedem...ești trist ca mine...
Eu
Aseară m-am îndrăgostit de un tavan...
Era un tavan simplu,alb...
Mi-a fost alături în momentele grele în care somnul mă ocolea...
Iubesc tavanul ce veghează asupra mea.
E doar al meu și e mereu
Sunt un om de sticla,un bibelou de portelan,
Pe care tu l-ai impins de pe masa vopsita in alb...
In jur am noua lumanari,lumanari aprinse pentru zilele trecute...
Noua zile proaste ce-au
Pe strada frunze se topesc,
eu merg agale cu haina mea patata
de ganduri ce au curs...
In mana mea ce tremura sacadat,
lumea a-nceput sa curga....mi se prelinge printre degete...
Paharul
Am fost odata amandoi...
traiam fara sa ne pese de cei din jur
eram doar noi...si pentru mine asta-nsemna un suflet pur...
mai stii?!
tu erai pierrot si eu malvina ta iubita
ma strigai
Pierrot era singur la masa tăcerii-un clovn plictisit și rece,
Iși lăsa ființa in brațele durerii-lacrimile nu vroiau sa-i sece...
Vroia să plangă Pierrot-să țipe pentru ce n-a fost,
Vroia să
Ploua din nou...
Ploua cu cete ingeresti pe acoperisuri sparte,
Deasupra-s norii plumburii din regrete moarte,
Ploua cu doruri uitate,inecate in timp
Picaturile ce anesteziaza tot ceea ce
Clipe uitate pierdute în vreme
Sentimente moarte ce-mi provoacă durere...
Dai vina pe mine,spui că eu te-am rănit
Dar nici nu-ți dai seama că inima mi-a murit.
Și sângele meu roșu pe trandafirul
Deunăzi stăteam și îmi plângeam amarul...
Îmi iubeam ura și-mi uram teama
Și-am început să văd...
Lebede moarte în apă murdară,
Suspine pierdute în fum de țigară,
Îngeri
Din valuri ard lacrimi aprinse,
Ura stă pe maluri stinse,
Þipete se pierd în zare-
Marea-i moartă!...e uitare...
Vis pierdut prin negrii nori
Totul doare,simți că mori...
Inimă zdrobită
Sumbrele vapoare stau în portul rece
Și marginea mării a-nceput să-nghețe.
Lacrimile lunii cad pe valuri negre,
Sub lumina ei tristețea-mi pare verde...
Sumbrele vapoare au pornit la
Fericire dozată-n clipe efemere,
Priviri uitate ce stralucesc ca niște himere,
Lacrimi fără rost risipite-n vânt
Nimic din ce am fost nu mai sunt...
Totu-i rău acum și lumea este oarbă-
Tot ce
BG