o fantoma

Violetul unei seri de toamna tarzie renaste si moare acolo unde nu mai este loc pentru cuvinte.Pietre funerare zac roase de panzele vantului istoric ce bate dinspre lumina viitorului.Scartaie poarta pe jumatate cazuta prin care mai intra sufletele fara stapam.Pasari negre si-au facut loc in toracele gandurilor.Becurile trezesc sinapsele inchise din intrerupatorul defect.Iubesc un trecut pe care nu-l stiu si urasc un viitor prin care voi renaste.Sa visam in confidentialitate si sa lasam barfele pentru cand nu vom mai fi,mai bine insulti impreuna cu fantomele decat cu oamenii.