Poezie
retus nereusit
2 min lectură·
Mediu
asteptam izbindu-ma de secunde
Un sunet al existentei
dar eram surd..
traiam aici langa tine
te vedeam prin oglizi
dar eram orb...
si vantul rosu sufla acum in mi de culori
ma murdarea cu crticile lui
dar eram curat..
pipaiam intunericul ce-mi era tovaras
si-mi vibra ecoul lui in palme
se topea in contur straveziu timpul
iar trupul se inmuia in cenusa cafenie
dar sunt aici,in spatele umerilor lati
ce ma tin in bezna umbrelor
oasele-mi sunt goale iar plamanii bolnavi
si gandul mi-e zdobit de a tacerii presiune
Imi iau zborul,otravindu-ma cu libertatea
dar m-au spalat si astfel am invatat sa stau captiv
intr-o lume unde poti numai sa mirosi sentimente
n-am fost avertizat de haosul ce e aici..
am cazut din eternitate iar acum mor intre patru rame
ce-mi sunt limitele fotografiei retusate
sunt un om palid,primesc emotii cu portia
parintele unui copil inlantuit
ce se zbate in pieptul meu afumat
se impleteste lacrima picurata din adevar
cu sangele minciunii conservate
creand realitatea nefinisata
pe fantomatica mea mana au ramas tatuate
amprentele celor ce m-au atins
iar ochii un portal
prin care te salut cand te admiri
se-ngusteaza spatiul cu fiecare vers ce-l scriu
iar eu ma apropii ca prin mister de voi
regasirea e dulce...dar mai amara ca interactiunea emotiei
si energia ce o emanam se preschimba-n sfera gri
deci unul minte...cu lacrimi de adevar
iar legatura noastra..e o conventie
002117
0