Burloiu Marian

De ce lumea i-așa de crudă? Afară e lumină...lumină dar e stinsă. ...aș vrea din nou să zbor... dar soarta mi-este zisă, Și aripa mi-e frântă... numai de al tău dor. Blestem aceleași gânduri ce

Așa mi-a dat să fie...așa va fi în veci, Să iubesc numai umbre,călăi și...voi suflete reci. Va fi sau nu va fi... și văd doar un apus, Dormind...în așteptarea sărutului de

Căzută ești din rai...și radiezi a paradis, Ești tot ce aș putea dori...te vreau pentru că ești O viata eu te-aș aștepta să-mi spui că mă dorești, Dar nu am loc în lumea ta și aripile

Să mor de tânăr,cu suflet împăcat, Decât să mor de dor,în veci să fi uitat... Pământ din pământ,durere nu mai simt! Uitării voi fi dat,uitării sunt iubit...

De mult gonesc lumină,trăind doar în trecut... Uitat pe vecinicie,veacuri de dor le port, Nu petrec făr’ a trece prin gând ce am avut... Lumea în jur se schimbă și tu ai dispărut. Singur,pustnic

A vremurilor valuri,încă de la început, M-am regăsit în tine. Ca pe o carte m-ai scris.Doar tu mi-ai cunoscut Secrete ascunse-n mine… Și zilele vor trece, Anii-mi ușor se scurg… Visând mereu