Dimineata unui miracol

În urmă cu câțiva ani, când am venit la mănăstire - începe să vorbească Theodora - slujea în biserică părintele Anghel, unul dintre puținii preoți carismatici...Un har, dar și... un mister viu care mă privea cu ochii vii! Într-o zi, când m-am spovedit, mi-a spus: ,,Copilul poartă până la șapte ani o cămașă albă de borangic cusută de mama lui. Cu cât înaintează în viață pe cămașă apare câte o dâră smolită a Diavolului.Dâra minciunii învățată chiar de la mama și tatăl lui, dâra sperjurului, a înșelăciunii, a vicleniei, a beției, a preacurviei și desfrâului, a fărădelegii și chiar a ucigăturii. Diavolul își lasă urmele ghearelor lui ascuțite și murdare! Matale ți-ai purtat cămașa precum fiecare om, dar ți-ai spălat-o în credință, rugă și faptă bună și acum camașa e aproape albă, însă nu mai e cum a fost la începutul începutului!\"