Poezie
destinul nevazator!
1 min lectură·
Mediu
Ne-am nascut in munti, in sesuri, pe coline aurii,
toti traim o simpla viata, prin faptul de-a trai,
a fluidului divin, care noi il prea-slavim,
il simtim mereu alaturi, ne hraneste, ne imbie,
este chiar mai mult de atat, este o forma chiar mai
vie, ce dispare si reinvie,
dar ne ajuta sa traim, ne prefacem ca nu stim,
in sfarsit noi ne iubim, chiar mai mult ne sprijinim,
si juram ca suntem vii, pe coline aurii.!
Unde DUMNEZEUL nostru, este mai presus c-al vostru,
stiti prea bine ce vorbesc, si de aceea va lovesc,
nu cu arme ca ale voastre, ci cu versuri mai maiastre,
ce pornesc din suflet pur, ca si-n vorbe epicur,
voi slavi credinta mea, si nu voi mai decadea,
sa jelesc cu proprii-mi semeni, apogeul maiestuos,
ridicandu-va-n inaltul, fapt murdar, orgolios.!
_________________
001.943
0