Poezii

fapte din trecute timpuri,au ramas ca maretie, pentru viitorul vostru,un simbol asa sa fie, sa traiti ca niste fiinte,care au pierdut curajul, sa alunge-ncet pacatul,care si-a urmat fagasul!.

De ce suferi tu,stinca,cand vantul se-nteteste, Te curata de moarte,te curata orbeste, Oare traieste-n tine? o fiinta ca si-n mine! De unde sa stiu oare? ca sufletul te doare! Cand curata e

Vezi!, tu ma critici, si-mi spui ca aberez, imi renegi iubirea si chiar ma urgisesti, ma urasti atit de tare, incat chiar ma simt in stare, sa-ti scriu versuri de iubire, ce pornesc din a mea

Ne-am nascut in munti, in sesuri, pe coline aurii, toti traim o simpla viata, prin faptul de-a trai, a fluidului divin, care noi il prea-slavim, il simtim mereu alaturi, ne hraneste, ne imbie,

De cand omenirea s-a format,a existat un sindicat, Singura, natura poate sa releve,si acordul sa Si-l deie Sunt insa si vietzuitoare,care nu cunosc cat pretzuiesc Instinctele

-------------------------------------------------------------------------------- Pe drumuri serpuite,de nimeni nebatute, Tu coborai agale,ca si un astru-n noapte, Cu rochia innegrita,de

\'\' Asa incepe poezia mea,pe care o voi dedica, Acelor care n-au crezut,si care ma vor judeca, Si cand lumea o voi parasi, Sacrul meu poem ,va va aminti, Ca sunteti simpli muritori, Ai

Cand pamintul, negru, isi desface al sau lacas, vezi in el, multa durere si placeri laolalta, din milenii in milenii, secole intregi de-a randul, s-a ascuns in el, eternul fast al bogatiei,