Cand dimineata,roua isi plangea,
Pe pamantul adormit
Stateai acolo
Privind spre etrnul rasarit.
Imaginea ta m-a tintuit;
Dulci ochi de margean;
Parul o vaga nebuloasa,
Stralucea in lumina de
Inger negru ce usor plutesti spre mine
Negru val de satin m-acopera,
Inima,de plumb se preface
Zid de piatra in ea se ridica.
A mea voioasa fire
Ce altadata frunti descretea,
Parca atarna
Miroase frumos,a iasomie
Ah!Doamne aer curat si pur
Pe un pamant
Manos si ocrotitor cu oamenii sai
Pasesc usor si timid,
Precum un vlastar de om
In Sfanta Biserica.
Fiori de gheata ma
Iubirea noastra draga
Precum lumea asta moare.
Ura,gelozia perfide sentimene,
In sufletul nostru incet se strecoara.
Ochii tai ce altadata
Din cele doua stele,
In jurulor iubirea
Din lacrima curata
Un boboc se deschide
O,tu stapan al graalului
Varsa viata in plapandul meu trup
Fa crinul sa-se deschida
Pune vrajain mine sa cresc,
Liber precum mandrul vultur
Si curat
BM