Poezie
Frustrări
20 octombrie 2010
1 min lectură·
Mediu
Ochii mei nasc nelămuriri.
Nu știu nimic, și totusi știu
Că-mi doresc să-ți mai arunc priviri!
Să-ți simt timiditatea la doi pași!
Ochii mei sunt arși...
Soarele durerii-mi coace,
Ploaia de lacrimi nestinsă.
Ochii noștri se-ntâlnesc în amintire.
(Râs cu tremur și totuși, nimic.)
(Ceața ta, pe-buzele mele!)
(Briza mea, -pe ale tale!)
Areal dar atât de realist,
Ai știut sa-mi pari, domnule artist!
023922
0
aveti o natura romantioasa ,sensibila,melancolica si o o vârsta \"poetica\",candida,pura
merita sa continuati,cititi mult,mergeti la un cenaclu...