Liliacrim
Și plouă, și plouă afară: Ud e liliacul și toate sunt reci. Se-aude și trenul cum urlă în gară... Ud mi-e obrazul și toate-mi sunt reci... Toate mi-s reci și tu mi-ești departe: Sihastru-ntr-o
Intangibilul foc
Haide, Pune-ți aripile ostenite la căldura Ce se degajă din focul sufletului meu... Taci, Ascultă cum mocnește nestins de tine! Doar ascultă!
Când presimțirea este presimțire...
\"Te iubesc\", am scris pe-o frunză de vie. Acum s-a terminat.Toamna e târzie. De mine ai uitat.A-nceput să plouă... Și ce frumos era....!Vară, rouă, soare, noi! Trece vara și vin ploi. Mi-ai
Frustrări
Ochii mei nasc nelămuriri. Nu știu nimic, și totusi știu Că-mi doresc să-ți mai arunc priviri! Să-ți simt timiditatea la doi pași! Ochii mei sunt arși... Soarele durerii-mi coace, Ploaia de
Nebuni, Originali și Prostuți
Nebuni…un cuvânt cu-atatea sensuri pentru noi! Și râsul nostru vesel, țesut in pânze timpurii Ne-aduce-aminte-acum, de clipe minunate, Clipe de năzbâtii, clipe-ncar-eram copii. Originali...eram
Frumoasă ești,pădurea mea!
Un pâlc verzui sclipește de pe deal. Frumoasă mai ești, pădurea mea! Vers de poet, filă de carte, simplu ideal. Adiere, izvor, pământ dar și lumină, Răsari mereu zâmbind în al meu suflet, Când
