Aceeași, același, aceleași.

Þi-aduci aminte toamna aceea ...

Acel tablou dezolant cu frunze ruginite

rupandu-se, urlând, din copaci?

Tocmai acea toamna nu-mi mai amintesc.

În fond toate-s la fel: aceeași primăvara, vara...aceeași, aceeași toamnă, aceeași iarnă...aceiași noi.

Același TU, iubitul meu, ca și atunci și-acum: frumos;

aceeași EU, ca și atunci și-acum: îndrăgostită.

Acea toamnă dezolantă, timid început al unei iubiri enigmatice, va fi mereu aceeași pentru noi: mereu uitată pentru a fi amintită mereu.