Poezii

vreau sa matur marea de frunze, sa se deschida cerul iar pestii care-au tacut atata timp sa faca profetii.

Vântul scutură o furnică. Înălțați drapelul patriei! L-am folosit deja ca față de masă. Imnul se-nalță în râgâiala eroilor cu legitimație.

Norii se rup ca hârtia când sunt furioasă pe tine. Cocoșul giruetă s-a-ncins. Aerul mă furnică peste tot. Vino, ploaie!

Duhul din sticlă își picură neantul albastru. Înecat pe veci plutește un gândac în gălbenuș. Penele porumbelului sunt cioburi sticlind în sudoarea pietrelor. Lacom înghite mama pentru făt.

o pană căzută lucește în noapte și spintecă burta visului. «vine porumbelul!» șoptește regele. și sute de săgeți întunecă noaptea.

se numește sânul meu stâng. În el zboară un fluture. Doar un bătrân are voie să strănute, atins de praful aripilor lui. Un tânăr a crezut odată c-acolo am inima.

Palmierii din Ierihon se învârt în bila de sticlă pe care o sug. Uneori îmi scrâșnește în dinți și-atunci mă seacă un dor de trămbițe. Zidurile Ierihonului trebuie să cadă!

Prin părul ei trec buzele lui și-apoi ale lui și-apoi ale lui. Sub fusta ei se aprinde macul care înflorește și reînflorește. Din gura ei țâșnește un cântec și-apoi alt cântec și-apoi

câmpul e gol vântul e plat și gol lacul e-un cer și el plat și gol iar peștii din el sunt goi și reci și muți ca păsările înghețate. lovesc cu piciorul pământul gol, strivesc greeri goi și

pe aripile tale, să plutesc orb și să prind lumea în plasa de păianjen din orbite. Am să-ți aduc adevărul în lanțuri, să faci ce vrei cu el și cu mine.

Își vând mierea pe câmp unde mașinile plutesc pe nori de praf. «Nu lăsați mierea-n căldură!» strigă un șofer din cel mai apropiat nor de praf. «Vedeți-vă de treabă! Noi vindem soare

Plouă întruna și nu se mai oprește. Unde să duc Blana puturoasă a monstrului răpus? Când trăia ma urmărea oriunde. Acum e mort, dar blana lui plutește-ncet adulmecându-mi urma.

Sunt în autobuz, mamă, merg pe blat ca de-obicei. Nu stau jos. Am cedat locul unui înger alb. Era așa bătrân...

În pântecele femeii gravide plânge o balenă singurătatea albastră. Unde pleci, iubite ? În ochiul balenei adorminde se-nchide lumea. Dormi, balena dragă !

Fitilul din lumânarea mea e un șarpe captiv. Zbaterea lui în temnița de ceară îmi arde genele. Dar nimeni nu-mi vede genele arse și ochii fixând un fitil pe care nu vreau să-l aprind.

e toamnă și penele îngerilor se fac galbene. unii îngeri vor să-și vopsească penele la loc, dar plouă și penele galbene cad. cad și îngerii în păduri galbene.

Suntem o țară de pungi. Pe autostradă, se aruncă pungi goale din mașini - Sub un stâlp de înaltă tensiune niște miorițe prăfuite. E primăvară Vine Paștele. Or să taie miorițele și-or să le bage