Brenda Stress

Este deosebit de instructiv sa contempli cum o epoca rusinoasa, in care la 5 martie 1998, odata cu nr. 265 al Dilemei, s-a desavarsit asasinarea mitului eminescian, colaborand din pacate si cel mai mare poet, Mircea Cartarescu, dimpreuna cu ucenicii sai de la Litere cei mai talentati, arunca acuzatii nefondate asupra Epocii Carol I, care l-a creat pe Eminescu!

Citind această poezie, m-a frapat imaginea:

și așa te rușinaseși cînd te-am găsit deasupra tastelor
de parcă te-aș fi surprins masturbîndu-te
în bucătărie

nu pentru că am mai întâlnit prin cărți semne de june protest culinar occidental, cum ar fi masturbarea în frigiderul familiei, ci m-am întrebat doar din cauza cărui detaliu tehnic este atât de pregnantă.
De ce în bucătărie și nu în dormitor, dinaintea micului ecran?
Cred că taina ține de o abatere subtilă de la normalul cotidian, cu trimitere la boemă: în general, tu, femeie de casă, nu te masturbezi în bucătărie, chiar dacă huruitul unui vibrator de rea calitate e confundabil cu al unui mixer fin.
Cu atât mai puțin ar face așa ceva un tânăr poet, exceptând starea de boemă.
Sugestia lirică de mai sus trimite, deci, la foamea ce însoțește mai totdeauna în imaginarul colectiv noțiunea de poet, poet în toată puterea cuvântului, nu boier.

Lumea de azi este extrem de complexă si aproape ca cere geniu să-i rezolvi toate ecuațiile.
De aceea, silogismele bărbatului nu prea mai țin.
Deocamdată, intuiția feminină este un avantaj în managementul vieții cotidiene.

“Și viața mă omoară” este un final inacceptabil pentru o poezie de dragoste.
La 1 septembrie 2004 ați publicat Salvation, nu numai familiaritatea cu limba engleză impresionând ci și o anume afinitate cu Emily Dickinson.
Cea mai mare poetă de peste Atlantic a dovedit că poezia poate fi luată în serios, ceea ce atrage și o abordare fără frică, bărbătească, a întunericului vieții.

La 2 aprilie 2004 ați publicat \"Zbor frânt\", o poezie cu atâtea imagini reușite încât trebuie reamintită în întregime:

Te-am uitat macar intr-o lacrima
sub buzele tale mai curge Iordanul
macar pentru o clipa m-ai uns
si am privit cum se inalta spre cer Dumnezeu.

Imi intind o mana spre tine
si nu mai stiu unde mi-am uitat mana
Ochiul meu tresare langa o pleoapa uitata,
de ce materia a putrezit langa mine?

Soptesti vag
nu-i nimic...
La capatul lui infinit
alfa s-a intalnit cu omega.

Schimbarea tehnicii poetice a venit probabil prea devreme, înainte de stăpânirea deplină a versului liber.
Fără imagini cu un conținut sensibil memorabil, rimele nu adaugă singure mai mult fior liric unei poezii.

Doar dacă nu e vorba cumva de un ermetism deliberat, ceea ce rareori reușește a nu alunga cititorii.

Este straniu că precum învățământul românesc pare a se ocupa doar de olimpici, așa literatura și eseistica la noi țintesc doar piscurile, eventual înnorate, ale spiritului.
Ne lipsesc și cărțile de dragoste răpitoare, și romanele polițiste palpitante și chiar versurile memorabile pentru cântece.
Mă bucur că avem măcar traduceri.