bratu marian viorel

dragostea e atunci cand vrei cand speri dincolo de tot ce te inconjoara cand cauti binele si acolo unde nu este oare cat de mult iti sunt dator? ca mi-ai aratat ce-i iubirea? iubirea salveaza

ce gri e iarna la ora 6 fara un sfert dupa amiaza ! de cateva secunde ma tot straduiesc sa vad si alte culori...pana si blestematele blocuri inalte de beton sunt gri! n-au gasit si ei alte culori?

cat ma gandesc la tine ...lumina sfanta ..unde esti? sa ma omori pe mine cel demon si sa-mi dai putere aripilor! te caut in fiecare zipe cer ...si sfarsesc cu capul in jos si obrazul plin de

vino! acum ca tot a inceput sa-mi curga nisipul din vene si gheata din oase inca mai strang din dinti a incruntare de pofta binelui si de teama evaporarii mele pentru iubire iti fac

de vreo douazeci si un pic de ani...ma caut! mai cu seama de un pumn de ani intr-o lume in care tot omul se numeste si se cheama.. numele meu...nu pare a figura pe nicaieri! nu-i dezarmant

sa treci de toate semnele...nu privii inapoi! observa...si ignora tot ce vezi, marul din care ai muscat e de alt soi asculta...si ignora...sa nu crezi! apa trece-o in fuga...rechini sforaie

printre miile de intrebari din perioada mea tulbure, despre Dumnezeu,depre oameni..si evident despre existenta in sine...azi am gasit o oaza de normal...mai putin normalitate...mai mult

se stinge ziua-n cadre clare alb-palpait,alb-cenusiu..alb negru lumina palpaie in felinare doi lilieci pastreaza un decor intergu rasare iar o luna printre ramuri luceferi nu se vad de ceata

nici un gand...nimic doar in inima tarusi de amintiri singura durere dulce! rad la nori si la vantul care seaca pamantul de ploi cand e linistit,cand fuge prin copaci cand sufla-n valuri

ce-ar fii daca as putea sa strecor printre natura mea furtunoasa...un vant de aripi?! care sa clatine copacii..si mai de frica ..mai de mirare... sa-mi taca o clipa toata fiinta! cum s-ar

m-am hotarat intr-o zi sa dau ochii cu lumina pala de afara! mai si ploua... ce zi minunata de a strabate orasul in cautarea unui antivirus! in putinele secunde petrecute in fata usii...timp in care

m-am tarat in noroi si-n gropi adanci printre serpi ce-mi semanau a ingeri pastrand in suflet o lista de porunci cu ochii goi...cu ochii sargeri! acum in lumea mea de sus am ingeri ce ma spala

in camera ce miroasea a portocale uscate fotolii rosii cu pete de buerte galben suspina sub oameni mai ieseau din cand in cand persoane vindecate care intrau dusmani...si ieseau

nu stiu cum să-mi salvez sufletul de data asta nu mai am putere mă trage in jos. iar eu,legat de el, sunt ca o pasăre legată de picior mereu in zbor,mereu prizonier nu pot nici să zbor prea

fiecare isi cauta fericirea prin locuri,sfinti si produse mi-e de ajuns durerea cand am zambetele bagate adanc in huse! libertatea o urla tot mai des pusti ramasi fara parinti si eu ma-ntreb

unii nu plang pentru ca sunt puternici se impiedica in viata de banci pe care nu poti sa stai decat daca te urci cu liftul. altii plang sa ude cartofii vecinilor si praful de pe presul din fata

dintre ghivecele cu flori de pe pervaz caut sa treaca prin fata o roca mezina de prin alte lumi... sa se opreasca la metri de pamant si-apoi sa pice asa...in zambete ! mi-ar auzi atunci

departe de fata pamantului departe de stele departe de nori departe de orice cladire cu colturi ca sa n-am pe unde sa le dau ascuns de toate mainile vantului de toate lacrimile

mi-e atat de dor de tine si arat cat bratele deschise ma invart cu ochii spre cer si te caut mereu. eu nu stiu ca tu m-ai gasit si dintre toti m-ai ales pe mine splendoare. e minunat sa

din cutia cu pulbere albastra scapara scantei de sori lichizi te vad ca-ntr-un tablou,printr-o fereastra cum vrei in mine sa te-nchizi! atat imi ceri cu-a ta provire sa-ti trec cu mana pe

pasesc pe usa dubla si inalta pana-n cer a salonului..unui bal! dupa ce mi-am mai slefuit din neuroni cu cateva ape sfintite de la barul cu esente...imi ridic privirea de pe tejghea si-mi adun cu

dincolo de vant apare un fenomen ciudat nimeni nu-l poate definii se numeste singuratate singuratate cu miliarde de prieteni. inconjurat de ingeri nu vei fii niciodata singur imi sopteste o

oameni nu știu,oameni nu știu caută,mișuna,vibrează ,dar nu știu urcă scări cu plase in mînă si cînd se opresc să vorbească intre ei parca cineva apasă fast forward stau intre etaje cu