Poezie
Dragostea!
2 min lectură·
Mediu
Soarele apune-ncetisor
Pe cer erau oricum doar nori!
Nori pe care i-ai creat chiar tu,
Nori acum bătuti de vant.
Un vânt rece ce ma trece.
Un fior care mă lasă rece.
E fiorul dragostei!
Fiorul dragostei eterne!
Fiorul ce se-mbină,
Cu a ta voce lină,
Ce mă mângâia pe suflet.
Dar acum simt cum m-apasă
O durere care nu vrea sa mă lase.
E durerea amintirii
A tot ce-a fost ,a fost, a fost
A fost odată si nu va mai fi.
Gata, doua drumuri diferite
Amandoi am pornit pe cărări distincte,
Cărări care poate intr-o buna zi
Numai Domnu’ stie dacă se vor mai unii.
Toate visele s-au dus,
Acum nu avem timp de plans,
Nu trebuie sa ne lamentam
Ci viata să o continuam.
Dar un lucru sigur stiu,
Atât cat voi trăi
Pe veci a ta voi fi,
Pentru ca ai fost prima mea iubire,
Prima mea sperantă,
Singurul motiv de viată.
Ai fost acea dulce amăgire,
O dragoste cu suspine,
Dar suspine dulci si tandre,
Sărutări arzatoare
Stinse-acum cu lacrimi reci si-amare.
In iubire mă-nec,
Cu amagire ma sufoc.
Simt ca fără tine
In viata mea se trage linie.
Simt pământul cum se miscă,
Si ceva usor ma piscă.
Cred ca a venit momentul,
Să-mi găsesc si eu felul.
Imi pare rău, să stii,
Dar fără tine eu nu pot,
Să îndur acest joc.
011.564
0