Bozga Daniel

Acum că ne-am întâlnit – Iubirea – Ca o pânză albă, ce acum devine chipul tău… Din petale de vânt îţi cer mâna şi gândul tău legat de al meu prin buzele dimineţilor. Şi o ramă goală fără ecou

Noaptea, am rămas la pândă. Trupul vlăguit, caută salvarea. După un stejar bătrân, acolo am zărit trupul tău gol devorat în noapte, ce tânjea după Sufletul meu Pierdut... Devoratorul

Prin mine trec chinurile şi regretul trecutului. Prin mine florile, chemarea ta şi drumul spre zări ale uitării. Acum, mi s-au liniştit mâinile, multe zâmbete. Dacă vântul nu m-ar

Nu voi spune nimănui că m-ai ucis în plină vară şi inima mea pustiită în zeci de zări, s-a destrămat şi frunzele uitării ţi-au căzut de vii, cu lacrimi ucise, m-ai respins. Îmi şterg

Sunt un suflet singuratic, o umbră, doar o imagine a aceluia ce am fost odinioară, cândva… O noapte rece îşi arată colţii înfrigurând sufletele pierdute. Gânduri mă chinuie neîncetat, în