Surmenaj total.
Îți privești chipul livid
într-o oglindă spartă;
prea multe gânduri indelebile
te angoasează,
te aneantizează.
Retrospecție.
Imagini lugubre,cafele amare,
simfonie placidă,
miroase a fum și a sânge
pe chipuri șterse
lacrimile sapă
șanțuri adânci
nu pleca tată sau
mai dă-mi o sărutare(se aude)
pe cadavrele descompuse
viermii sunt stăpâni
durerea e
am să sorb și ultima picătură de ceai
am să-ți dau și ție ultima îmbrățișare
n-am să uit să-ți scriu din singurătatea mea
dar tu vei uita, or, nu vei vrea
să-ți mai așterni gândurile pe-o
niciun om
doar un decor
și-un singur sentiment
de frică
m-aștern în beznă
și în gânduri
durerea își spune cuvântul
inima-și strigă agonia
întunericul sapă în mine
singurătatea sapă-n
haide spune-mi
cât iți e de greu
să treci umil prin ploaie
cu inima ruptă-n două
și cu sufletul dormind
pe-un pat de spini
am auzit că viața
nu-i pentru oricine
dar te mai las
o
m-am așezat turcește pe trotuar
un om al străzii cânta la chitară
i-am dat toți banii mei din buzunar
să cânte balade
să nu se oprească
nu știu cum de am adormit
dar m-am trezit cu Luna la
BS