Poezie
Ca un actor
2 min lectură·
Mediu
Ca un actor pe-o scenă goală,
Eu joc un rol de care n-am habar,
În întuneric – râsul, e cineva în sală
Care-nțelege totul pe dos? Allah Akbar,
Îi strig. Dar râde-ntr-una,
Ba e-ntr-un loc, în altul, nicăieri,
Eu mor, așa mi-e rolul și cutuma,
Se nalță catafalcul sus, în cer.
Niciun comentariu:
Sunetul 24
Ochiul meu este pictorul,
Ochiul meu este peisajul,
Ochiul meu – ochitorul
Trimite mesajul, iar inima bate
Și bate întruna,
În plină tăcere – moartea-i laguna,
Veneția toată, murindă
Din pricina inimii - unica strună,
Iar ochiul privește, tot el mă rescrie,
O lume trecută, plutinde sicrie.
Niciun comentariu:
Sunetul 25
Sunt protejatul stelelor, eu așa cred,
În timp ce stelele coboară, urcă într-un cerc,
De sunt iubit ori nu-s deloc,
Depinde doar de mine, nu de loc,
Visam cândva prințese, baronese,
Budoare cu parfumuri dense,
Azi, tinere frumoase și grăbite,
Diane crude, șahrezade, printre
Puzderia mașinilor mi-arată
Că n-am murit și n-am să mor
Vreodată.
Niciun comentariu:
Sunetul 26
Un pat din lemn de brad,
De fag, mi-e drag,
Un pat de fier, dar să privesc la cer,
Un pat ce luminează visele – coșmaruri,
În beznă – ochii mei, ca două faruri,
Iar iepurii copilăriei fug din drum,
Un strigăt ca-n pustiul Karakum,
Iar undeva, în stele, cuvintele
Gazele, un Univers pustiu?
Nu vreau să-l știu.
Niciun comentariu:
Sunetul 27
002428
0