Cine?

Cine are nevoie de cine?

Cine nu iartă , nu iubește. Un adevăr absolut. Nici nu trebuie spus. Povestea – o plută rătăcită. Nimic nu se repetă, de aceea este necesar scrisul. Vorbe, vorbe, spune prințul Danemarcei. Dar și vorbele lui sunt vorbe. Trăim prin fapte. Chiar și după moarte. Vezi apariția bătrânului Hamlet? Uitarea este o faptă. Soarele ca un gălbenuș, al lui Max Ernst, este o faptă. Solnița, poluarea- fapte. Nu vom ști nimic despre periculoasa privighetoare. Îmi place să sărut păsările albastre. Celebes este o faptă. Dați-mi un cuvânt clar și voi răsturna poemul. Totuși, un sărut roșu este o faptă. O nenorocire, sufletul meu. Îl pun la vedere, nimic. Încerc să apelez la știință, nimic. Iau nimicul și dau cu el de pământ. Schijele mă lovesc tot pe mine. Un rinocer îmi trage o copită. Atunci adun toate poemele și-ntr-o butelcă le pun, o arunc în valul rece al mării. Păcat, spun iubitele, atunci le dăruiesc lor aceste poeme.

BORIS MARIAN